Muzeul din suflet, muzeul de-acasă… Mărturisirile unui colecţionar

“Când îmi place un obiect, îl cumpăr. Apoi, îl las în aşteptare. Îl contemplu, îl şterg de praf… După ce m-am împrietenit cu el, îi caut un loc în casă. Dacă e un obiect mic, după un timp, mă întreb «unde l-am pus…»? Sper să mă pot opri cândva, pentru că am făcut din camere un depozit. Lucrurile se sufocă între ele.” Cuvintele acestea vin de la un colecţionar. Alin Ciupală a fost, 43 de ani, muzeograf la Doftana şi la Castelul Peleş. Acum, s-a retras în liniştea casei sale din Câmpina, contemplându-şi colecţia de rarităţi. “«Nu, nu sunt un colecţionar» – mă corectează el în timp ce urcăm scările interioare ale muzeului sui generis – strâng doar obiecte care creează o ambianţă. COLECŢIONARUL. “Cele mai multe sunt «relicve din vremuri frumoase».” Pentru Alin Ciupală, “vremurile frumoase” înseamnă, obligatoriu, sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea şi perioada interbelică. Sunt cărţi cu valoare bibliofilă, scrisori, fotografii, tablouri, arme, veselă şi mobilier – aranjate în cele câteva camere după o formulă numai de el ştiută. Atrag atenţia farfuriile cu portretele regilor şi reginelor României, care, prin tradiţie, se dădeau de Moşi. Mulţi oameni din Sinaia mai păstrează aceste farfurii, cu toate că unii, în perioada comunistă, de teama persecuţiilor, le-au aruncat… Pe un bufet florentin sunt aşezate servicii şi platouri pentru ocazii, porţelanuri cu ştampila manufacturilor Meissen şi Rosenthal ori unicate pictate de artistul englez Talbot. Într-o cameră, la etaj, facem cunoştinţă cu colecţia de piuliţe şi recipiente pentru mirodenii. Ne intrigă formele ciudate ale unor ustensile de bucătărie folosite pentru a servi sosurile şi friptura. Focalizăm pe un foarfece Solingen, aparent banal, asemănător cu cel pentru viţa-de-vie, dar care se dovedeşte a fi instrumentul ideal pentru tăierea oaselor şi a fileului. Inele pentru şerveţelele de masă, recipiente din porţelan fin japonez “coajă de ou”, argintărie “art nouveau” semnată Kristof – argintarul oficial al Casei Regale, vase corespunzătoare felurilor de mâncare, conform regulilor de protocol din “vremurile frumoase” ale colecţionarului Ciupala… Citeste mai mult pe Vacantierul

Vacanţă în Thassos: Legendele Sfântului Atanasie cel Mare

Păstrătorul cheii de la Biserica Sf. Atanasie din Kastro e Kosta Makedos, al cărui neam se trage din Alexandru cel Mare şi moşteneşte, din tată în fiu, cifrul sofisticatului sistem de blocare a uşii principale. Pe insula greacească Thassos există un loc de unde poţi privi liniştit Athosul, călătorind, peste Marea Egee, doar prin fascinaţia şi puterea gândului. Acesta e orăşelul Limenaria, pe care l-aş numi „fereastra unei mitologii privind către altă mitologie”. În Evul Mediu, Limenaria nu exista pe hartă şi primii săi locuitori par a fi fost minerii germani de la „Spiedel”; ei au început să sape măruntaiele pământului roşiatic chemând în ajutor oamenii de dincolo de criniera muntoasă, de la Kastro. Dacă vrei să pătrunzi secretul insulei, urcă drumul şerpuind printre măslini până la Kastro, unde thassioţii au trăit, sute de ani, în izolare, de frica piraţilor, aşteptând ca lumea modernă să-i cheme pe ţărm ca să ridice alte sate turistice. Kastro e situat în vârful plat al unui munte, pe care azi stau înfipte ruinele cetăţii genovezului Jacob Gatelluzzi, stapân cândva peste Thassos şi Lesbos, ruine din care s-a rezidit, zice-se, cu sute de ani în urmă, biserica-monument a Sfântului Atanasie. Din locul său, biserica priveşte spre Athos, unde, în secolul al X-lea, sfântul ridica, cu mâinile sale, prima lavră a călugărilor ortodocşi din Muntele Sfânt. Pustiu, în restul anului, Kastro se-nsufleţeşte, pe 18 ianuarie, de hramul sfântului, când oamenii urcă la praznic. Trei zile, biserica devine o neîncăpătoare trapeză: mâncărurile („coulbani”) se aşază pe masa comună, iar naosul se umple de cântece vesele. Legenda spune că, pe 18 ianuarie, la Kastro, nimeni nu se îmbolnăveşte şi nimeni nu suferă vreun accident. Cel mult, acei care nu cred rămân zăvorâţi în biserică. Poate chiar Sf. Atanasie îi încuie căci, nu de puţine ori, Kosta, păstrătorul cheii, a trebuit să intervină spre a scoate din încurcătură vreun rătăcit. Citeste mai mult pe Vacantierul.

Sulina. Apres de mourir...

Ciudat destin pe capul orașului Sulina! Dintr-un port cosmopolit, plin de promisiuni și facilități – statutul porto-franco îi îngăduiau cu prisosință aceste privilegii -, cu o atmosferă încărcată de șarm la tot pasul, de la zornăitul de bani risipiți fără calicie la acordurile muzicale ale unui Georges Boulanger (lăutarul țigan născut la Tulcea) cu celebrul lui cântec “Avant de Mourir”, cunoscut în toată lumea, ulterior, ca Ma Prayer, captivanta Sulină de odinioară se arată astăzi, exact prin zidirile ce i-au asigurat cândva o glorie de invidiat, un adevărat decor al prăbușirii. Senzația că ai în față priveliștea unui cataclism este pe cât de răscolitoare, pe atât de intrigantă. Îți scuturi capul, te piști de mână, încerci să ieși la lumină ca dintr-un coșmar. Degeaba. Sigur, există explicații. Cele mai des invocate par să fie provocate de un statut juridic neclar: moșteniri încă nerezolvate, proprietari necunoscuți sau aparent dezinteresați, revendicări tardive și alte asemenea situații. Este și nu este adevărul gol-goluț. Dincolo de această încremenire într-o realitate încolțită de o aparentă neputință există o mișcare subterană neobosită, extrem de hapsână, a intereselor bine prăsite. Citeste mai mult pe Presa de turism.

ÎNTÂLNIRE CU BUNA VESTIRE…

Am mai fost la Sulina în urmă cu câţiva ani, atunci când i-am condus pe Captain Coks şi pe prietenul Mike Nikkels, amândoi din Olanda, spre Ny Havn. Barca lor avea să petreacă iarna aici, în vechiul Europolis, în aşteptarea continuării expediţiei pe care cei doi olandezi o făceau, pornind din Amsterdam, apoi pe Dunăre, pe Marea Neagră, pe lângă Istanbul, Grecia, Italia şi înapoi la Amsterdam, expediţie despre care s-a scris destul de mult, atât în limba română cât şi în limba engleză, în paginile revistei România pitorească. Atunci am auzit pentru prima oară că, undeva, la nord de Sulina, există un schit cu hramul Buna Vestire. De data aceasta, împreună cu Sorin Demidov, gazda noastră, am reuşit să-l şi găsim. Era o după-amiază cu vreme în schimbare. Nori negri acopereau cerul, prevestind furtuni puternice. Timpul cât am rămas în Sulina fiind însă deosebit de scurt, ne-am urcat în barca gazdei şi iată-ne porniţi spre schit. Sorin ne-a dus pe ocolite, pe canalul Bărbosu, bordat cu stuf şi plin cu nuferi albi şi galbeni. La un moment dat, asistăm la un fascinant spectacol susţinut de nenumăraţii stârci cafenii. Provocați de apropierea bărcii, se arcuiau dintr-o zvâcnire, pe rând, din buza malului, într-un zbor graţios, cu întoarceri scurte, ce-ţi taie răsuflarea, spre a intra imediat într-un obișnuit zbor de linie. Stârcii – indiferent de neamul lor atât de divers – nu conviețuiesc, cel puțin vara, în colonii, precum pelicanii, cormoranii, lișițele ori gâștele. Canalul pe care însă înaintăm pare să fie domeniul lor. Citeste mai mult pe Presa de turism.

Canalul Sulina

Delta este la fel de generoasă în frumuseți indiferent unde ai poposi în largul ei. Totuși, există zone ce-i sunt mai intens căutate de turiști. Brațul Sulina, de pildă. El străbate inima Deltei pe o lungime de 72 km – folosim kilometru fiindcă este mai obișnuit cititorului de rând, decât mila marină – de la Tulcea până la vărsarea în marea în Marea Neagră. Pe la 1787, când era descris de călătorul francez J.B. Lechevalier, avea de-a lungul lui nenumărate obstacole, adesea deosebit de periculoase. După aproape un veac, mai ales între anii 1880-1902, s-au făcut o serie de amenajări și rectificări menite să asigure o navigație pe cursul brațului care a căpătat statutul de canal. S-au tăiat, astfel, toate coturile și pragurile care stânjeneau sau chiar periclitau circulația vaselor, eliminându-se în total zece coturi, între acestea și “marele M” – două bucle întruchipând litera respectivă, ce se întindeau de la mila 18 la mila 10. Citeste mai multe pe Presa de turism.

Valea Timocului

Se ajunge greu pe Valea Timocului. Indiferent că pornești de la București, de la Iași ori Suceava, de la Galați sau de la Baia Mare. Distanța este consistentă nu doar măsurată în kilometri, ci și în ani, epoci istorice, conștiință, sânge ori durere. Nu spunem și patriotism, fiindcă s-ar putea ca la rostirea acestui cuvânt unii, și poate nu tocmai puțini, să strâmbe din nas… Chiar așa, de câte ori picăm pe gânduri amintindu-ne că la sud de Dunăre trăiesc importante enclave de români, de care se minuna atât de mult, în urmă cu mai bine de un veac și jumătate, un om de cultura și rangurile politice ale lui Dimitrie Bolintineanu, care îi vizita, pe îndelete, la ei acasă? Desigur, poetul de la care ne-a rămas distihul “Viitor de aur țara noastră are/ Și prevăd prin secoli a ei înălțare” – versuri de care ne cam ferim astăzi ca de o rudă săracă – se trăgea el însuși din părinți macedoneni. Parcă mai anțărț ni se vorbea pe la școală despre dialectul daco-român, utilizat de noi, cei de la nord de Dunăre, celelalte dialecte – folosite de cei de o latinitate cu noi, trăitori prin Grecia-Macedonia, Albania, Serbia-Croația sau Bulgaria, într-un cuvânt în Peninsula Balcanică – fiind aromân, megleno-român și istro-român. Dar să nu devenim pedanți. Peninsula Balcanică este patria nativă a acestor români – numiți în fel și chip, cel mai adesea cu sens peiorativ, de statele sub a căror stăpânire au intrat după prăbușirea Imperiului Otoman. Citeste mai mult pe Presa de turism.

Traseu turistic romano-bulgaro-sarbo-croat: “Drumurile imparatilor romani”

Guvernul bulgar a ratificat, miercuri, 13 iunie, memorandumul pentru ruta culturala turistica a imparatilor romani. Documentul a fost semnat in februarie, la Belgrad, de Romania, Bulgaria, Croatia si Serbia, informeaza biroul de presa al executivului. Scopul este crearea unui produs turistic comun pe baza patrimoniului cultural si istoric al epocii romane. Initiativa de infiintare a traseului turistic “Drumurile imparatilor romani” prevede vizite la obiective cu rezonanta istorica, situate de-a lungul unor foste rute ale Imperiului Roman. Memorandumul mai prevede participarea coordonata la targuri internationale de turism, precum si dezvoltarea cooperarii regionale si schimb de experti din domeniul managementului din turism. Citeste mai mult pe Vacantierul

Blue Air: Concurs Get Rid of Your Boss

“Echipa de marketing Blue Air s-a gandit ca angajatii companiilor din Romania au nevoie de vacanta si relaxare pentru a fi mai productivi… Asa a luat nastere anul trecut concursul GET RID OF YOUR BOSS. Si, pentru ca proiectul a fost extrem de bine primit atat de angajati, cat mai ales de sefi, anul acesta sansa la distractie este deschisa oricarei gasti de prieteni, colegi, vecini, familii sau chiar fani de pe Facebook!”, declara Mirela Secan, Director de Marketing Blue Air. Concurs Get Rid of Your Boss Premiul cel mare are dubla sansa de castig. Anul acesta vor fi doua echipe castigatoare, respectiv o echipa din Romania de 11 persoane (10 prieteni plus seful), care s-a inscris pe site-ul www.getridofyourboss.ro si va castiga o vacanta all inclusive in destinatia Blue Air preferata, plus o echipa tot de 11 persoane, care s-a inscris pe www.getridofyourboss.com din tarile in care Blue Air opereaza zboruri: Marea Britanie, Irlanda, Italia, Spania, Belgia, Franta, Germania si Cipru. Acest echipaj va primi drept premiu o vacanta all inclusive la Bucuresti! Afla mai mult pe Vacantierul

Un tunel submarin intre Malta si Gozo

Ideea unui tunel intre Malta si Gozo, cele doua insule surori din largul Mediteranei, este acum cu un pas – mic, ce-i drept – mai aproape de a deveni realitate. Primul ministru maltez Lawrence Gonzi a avut ieri o conferinta de presa, cu privire la studiul preliminar comandat de Guvern pentru realizarea acestui ambitios proiect. Studiul s-a axat pe diverse aspecte ale conceptului, inclusiv cele tehnice, financiare si de mediu, si a fost finalizat recent. Studiul a aratat ca tunelul intre Malta si Gozo poate fi mai mult decat un vis, ceea ce indrituieste Guvernul sa autorizeze trecerea la o alta etapa, cea a studiului de fezabilitate, care va examina care sunt, tehnic, cele mai bune solutii pentru realizarea tunelului submarin intre cele doua insule. Citeste mai mult pe Vacantierul.

“Lonely Planet”: Orheiul Vechi - una dintre cele mai atractive destinatii din Europa de Est

Orheiul Vechi din Republica Moldova este considerat de editorii revistei “Lonely Planet” una dintre cele mai atractive destinatii din Europa de Est pentru cei care doresc sa evadeze din civilizatie. Una dintre cele mai cunoscute publicatii specializata in turism a realizat un clasament in care au fost incluse zece zone de atractie turistica din Europa de Est, unde o persoana poate sa uite de stresul civilizatiei. Potrivit autorilor clasamentului, o perioada lunga de timp, Europa de Est a fost jumatatea nedescoperita a continentului, insa lucrurile se schimba. Astfel, complexul muzeal Orheiul Vechi din Republica Moldova a ocupat locul patru in clasament. Citeste mai mult pe Presa de Turism

Euro 2012: Drum lung, preţuri mari şi rasism; Ucraina ar putea fi ocolită de suporterii străini

Suporterii străini privesc cu reţinere Ucraina în timpul Euro 2012, îngrijoraţi de călătoriile lungi, scumpe şi fără zboruri directe, de costurile ridicate ale transporturilor şi cazării şi de acuzaţiile de rasism, ameninţând câştigurile vizate de ţară de pe urma evenimentului.Reprezentativa Angliei a jucat luni, la Doneţk, primul meci de la campionatul european de fotbal, împotriva Franţei. Călătoria de peste 3.000 de kilometri pănă în estul Ucrainei a descurajat însă mulţi suporteri britanici. “Cu două dintre meciurile noastre la Doneţk, vorbim practic despre un turneu european în Asia, fără zboruri directe. Nu este o surpriză că numărul suporterilor interesaţi este foarte scăzut”, a declarat pentru Bloomberg Mark Perryman, purtătorul de cuvânt al suporterilor londonezi ai naţionalei britanice.Reticenţa fanilor din Europa de a călători până în estul îndepărtat al Ucrainei ameninţă să reducă semnificativ câştigul de 1,5 miliarde de dolari vizat de ţară din venituri de la turişti în perioada Euro 2012. Între timp, criza datoriilor de stat din zona euro reduce cererea pentru exporturile ucrainene, de la oţel la cereale.Câştigul economic obţinut de Ucraina din co-organizarea campionatului european de fotbal împreună cu Polonia ar putea fi mai mic de jumătate din suma ţintită, suporterii find nemulţumiţi inclusiv de preţurile umflate la transport şi cazare, deşi autorităţile ucrainene au investit aproape 14 miliarde de dolari pentru a pregăti infrastructura, estimează Erste Group Bank şi Capital Economics, potrivit Bloomberg. Citeste mai mult pe www.vacantierul.ro

Londra – cea mai importantă destinaţie turistică din lume. Parisul – pe locul doi

Londra rămâne destinaţia turistică numărul unu din întreaga lume, susţinută şi de Jubileul de Diamant al reginei Marii Britanii, şi va atrage în acest an cele mai multe cheltuieli transfrontaliere, depăşind oraşe ca New York sau Paris, conform studiului MasterCard Global Destination Cities Index.Atraşi de muzeele reprezentative, restaurantele şi teatrele de top, precum şi de mediul de afaceri flexibil, turiştii care vin în Londra vor cheltui mai mult decât media pe cap de turist preconizată pentru restul oraşelor incluse în raport. Londra, centru global comercial, este pe cale de a deveni, de asemenea, o capitală a plăţilor fără numerar, în viitorul nu foarte îndepărtat. MasterCard estimează că, în Marea Britanie, tranzacţiile electronice ar putea detrona plăţile cu numerar până în 2025. Citeste mai mult pe www.vacantierul.ro

Unde călătoresc românii? City-break: Viena, Istanbul, Londra

Viena, Istanbul şi Londra ocupă primele locuri în preferinţele turiştilor români, care vor cheltui în acest an în fiecare dintre cele trei oraşe 146 milioane dolari, 113 milioane dolari, respectiv 107 milioane dolari, conform studiului MasterCard Global Destination Cities Index.Astfel, estimările arată că vor pleca în acest an de pe aeroportul din Bucureşti către Viena 164.000 de români, care vor cheltui 146 de milioane de dolari, către Istanbul vor merge 148.000 de persoane şi vor cheltui 113 milioane de dolari, iar spre Londra vor zbura 99.000 de români, cheltuielile aferente fiind anticipate la 107 milioane de dolari.Cu 84.000 de români, Parisul ocupă locul 4 în top, urmat de Roma, cu 83.000 de persoane. Citeste mai mult pe www.vacantierul.ro

Unde călătoresc românii? Sejururi: Bulgaria, Ungaria, Italia, Turcia, Austria şi Anglia

Destinaţiile care au atras cei mai mulţi români anul trecut au fost Bulgaria, Ungaria, Italia, Turcia, Austria, Marea Britanie, Grecia, Germania şi Franţa, iar circulaţia către cele mai multe dintre acestea a crescut faţă de 2010, potrivit statisticilor oficiale ale ţărilor respective.Anul trecut, românii au făcut aproape 4,5 milioane de călătorii în primele zece ţări aflate în topul preferinţelor, respectiv Bulgaria, Ungaria, Italia, Turcia, Austria, Marea Britanie, Grecia, Germania, Franţa şi Croaţia. Statisticile nu arată clar distribuţia călătoriilor, pentru nu toţi au plecat pentru turism, ci şi pentru afaceri, vizite la prieteni sau rude, cumpărături sau chiar pentru consultaţii medicale.Bulgaria a devenit în ultimii ani destinaţia preferată de călătorii a turiştilor români, atraşi în special de litoralul Mării Negre. Citeste mai mult pe www.vacantierul.ro