Aproape că nu există zi de vară – de la sfârşitul lunii mai până spre jumătatea lui august – fără ca în Malta şi în insula-soră, Gozo , să nu aibă loc una dintre tradiţionalele lor sărbători numite, generic: "festa”. Fiecare orăşel şi sătuc îşi sărbătoreşte sfântul patron, cu mare fast şi, mai ales, cu jocuri de artificii, care adună sute şi mii de localnici şi de turişti, însetaţi de spectacol. O curiozitate – pe care încă nu mi-am putut-o explica – e aceea că sfinţii maltezi par să nu respecte calendarul ştiut. Sfinţii Gheorghe şi Nicolae ţşi fac loc suprinzător în plină vară, Sfântul Ioan Botezătorul e sărbătorit, timp de o săptămână, când într-un sat, când într-altul, iar de ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel unele localităţi ies înn faţă cu alţi mucenici şi arhangheli... Pare că lumea lor e prinsă şi ea în iureşul roţilor de artificii care slobozesc în aer mici rachete luminoase, şuierătoare...
Luna focurilor, sub semnul lui San Gwann
Iunie, cu precădere, e numită "luna focurilor” şi este cea mea bogată în acest gen de "festa malteza”. Sub semnul Sfântului Ioan Botezătorul (San Gwann) – care este unul dintre protectorii insulei, el fiind, după cum se ştie, patronul Cavalerilor Ioaniţi, zişi şi "Cavalerii de la Malta”, care au stăpânit timp de secole insula – se ard haine vechi, care simbolizează "lucrurile” vechi, toate întâmplările trecutului recent care trebuie date la o parte. Focurile se aprind noaptea, la marginea târgurilor. În trecut erau arse, o dată cu vechiturile, şi carcasele animalelor moarte care nu puteau fi mâncate. Azi, ca şi ieri, cei care iubesc cel mai mult jocul flăcărilor sunt copiii. Mai demult, ei se adunau în jurul acestora şi mâncau fructe, roşcove sau... ceapă, privind focul care murea încet. Tradiţia mai spunea că de Sfântul Ioan Botezătorul omul trebuia să îşi lase hainele groase, de iarnă (să nu vă închipuiţi însă că e vorba despre blănuri sau altfel de îmbrăcăminte specifică iernilor noastre, pentru că în Malta temperaturile joase înseamnă undeva cu puţin peste 10 grade Celsus), pentru a le îmbrăca pe cele uşoare, de vară. Tot acum se putea merge pentru prima dată la scăldat, în mare, şi asta pentru că o dată cu încălzirea vremii se încălzea şi apa. Acestea sunt însă cutume care nu se mai respectă astăzi.
Se respectă în schimb fastul cu care se împodobesc casele, bisericile, satul/oraşul întreg. Felinare şi steaguri – ridicate cât mai sus – ghirlande şi pleduri viu colorate, sunt – chiar cu câteva zile înainte de "festa” – semnul că sărbătoarea se apropie. Călătorul care păşeşte pentru prima dată pe Malta poate fi luat prin surprindere de adevărata "pădure” de steaguri care acoperă unele burguri.
Slujba religioasă este şi ea foarte importantă în această punere în scenă a sărbătorii, la fel cum sunt şi tarabele cu produse tradiţionale - mai ales culinare, dar şi bijuterii lucrate în filigran de argint, piese de decor sau de vestimentaţie în lasetă malteză ori diferite insigne şi simboluri, cea mai des întâlnită fiind crucea Cavalerilor Ioaniţi.
Adevărata atracţie o reprezintă însă jocurile de artificii. Se ştie că maltezii sunt, pe bună dreptate, "artificierii” Europei (sigur, păstrând proporţiile cuvântului, astăzi). Şi asta pentru că din 3000 de licenţe pentru fabricarea de "focuri bengale”, petarde şi alte produse de acest tip, mai mult de jumătate sunt eliberate în micul stat din arhipelagul maltez. Producerea artizanală a artificiilor poate constitui motiv de mândrie pentru orice localnic, aşa că nu e de mirare să vezi, în seara când are loc festa, adevărate păduri de "instalaţii”, aproape de noţiunea de artă, care aşteaptă să fie aprinse pentru a oferi uriaşe surprize şi copleşitoare plăceri celor care le privesc muşcând aerul cu lumina lor.
Am fost şi noi martori ai unui astfel de spectacol fantastic, într-o noapte de iunie, la Siggiwi, când comunitatea locală îl celebra pe... Sfântul Nicolae (care într-o vară a fost furat de italienii din Bari, de la Mira – Demre de azi, în Turcia – şi adus pe mare până în sudul Italiei). La fel cum martori am fost la sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în Valetta, capitala statului şi probabil cel mai frumos oraş din inima Mediteranei.
L-Imnarja - altfel de întâlnire cu Malta
Sfântul Paul este strâns legat de istoria insulei. A păşit pe ea, într-unul dintre drumurile lui prin Mediterana, căutând adăpost pe timp de furtună. Atunci i-a întâlnit pe localnici şi i-a creştinat.
De Sfinţii Apostoli, la Valetta are loc o tradiţională sărbătoare locală, "L-Imnarja”, despre care povesteşte şi Thomas Freller, în celebra sa carte "Encounters with Malta” (Întâlniri cu Malta). El spune că în 1790 Sir Richard Colt Hoare (să nu uităm că vreme de mai mult de un secol şi jumătate, până în 1964, Malta s-a aflat în componenţa Regatului Unit al Marii Britanii) ar fi observat o astfel de petrecere (să-i spunem) câmpenească, la care participau câţiva localnici cu soţiile lor, cântând şi dansând. "O scenă de fericire rurală”, nota Freller, pe care maltezii o meritau, după un an de muncă grea. O dată cu sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, când are loc "il-festa ta l’Imnarja” (pe 29 iunie), în Malta se încheie o etapă importantă a muncilor agricole. Practic, maltezii strâng primele roade în această perioadă şi putem spune că festa de la sfârşitul lui iunie este o veritabilă Sărbătoare a Recoltei.
(În trecut, aceasta era şi perioada în care se încheiau contractele matrimoniale. E de ştiut, de exemplu, că în Malta a existat până în urmă cu câteva decenii obiceiul de a se aranja căsătoriile de către un negociator specializat în aşa ceva, tinerii – băieţi şi fete – având puţine prilejuri de a socializa. Într-un fel este de explicat şi de ce, până în zilele noastre, nu a existat în această ţară instituţia divorţului, abia recent fiind organizat un referendum la care doar puţin peste jumătate dintre participanţi s-au pronunţat în favoarea desfacerii legale a căsătoriei – dar acesta este un alt subiect.)
În seara de dinainte de Sfinţii Apostoli, la Valetta, în spaţiul de promenadă special amenajat în zona de jos a oraşului, pe malul mării, am fost şi noi martori la punerea în scenă a unei L-Imnarja. Am asistat la defilarea gărzilor, la alaiurile de târgoveţi şi ţărani maltezi puşi pe joc, am stat cu ei la mesele lungi, de lemn, sorbind din vinul dulce local (care păstrează gustul pământului de care a stat lipit strugurele, înainte de a fi cules – viile tradiţionale nefiind ridicate pe araci). I-am văzut în plinătatea lor de oameni sinceri şi frumoşi şi ne-am bucurat că ne-au integrat, că ne-au oferit să gustăm din mâncarea lor, chiar dacă nu a fost vorba decât de o bucată de "f-tira” (pâine) unsă cu "bigilla” (pastă de fasole).
Iar înainte de părăsi Valetta (şi sărbătoarea ei) am oprit preţ de câteva minute, cât să ascultăm un marş "interpretat” magistral de o uriaşă flaşnetă, o "maşinărie” de orgi, o "terramaxka” malteză, datând din 1929, singura restaurată şi în stare de funcţionare din Malta. Terramaxka este nelipsită de la festa de Sfinţii Petru şi Pavel şi e mânuită de însuşi stăpânul "cutiei magice”, Mari Van Rooy, aşa cum odinioară o făcuseră înaintaşii lui.
Publicat pe www.jurnalul.ro din 30 iunie 2011
