Biserica-de-fier din Istanbul

Ori de câte ori îţi va fi dat să te reîntorci în Istanbul, oricâte ore, zile, săptămâni ai bate, cu pasul, oraşul aruncat de capriciile – ori de înţelepciunea (!) – istoriei peste două continente, tot nu vei putea spune vreodată că ai văzut tot ce trebuia (merita) văzut. Cei mai mulţi turişti se mulţumesc să vadă Aghia Sofia, Moscheea Albastră şi Bazarul Egipţian, să traverseze de la un capăt la altul Istiklal Cadessi (celebra arteră pietonală) şi, dacă buzunarul le permite, să ia cina la un restaurant de lux, pe malul Bosforului, ori să încerce o croazieră, luând la rând mările şi strâmtorile care fac parte din însăşi fiinţa vie a oraşului. Istanbul ascunde însă o mulţime de secrete, care, deşi stau în calea drumeţului grăbit, se dezvăluie numai celui care are răbdarea să caute ineditul.

Prinţul Vogoridi
Unul dintre aceste locuri aparte, o curiozitate arhitectonică a cetăţii, a Turciei şi a lumii, o reprezintă Biserica-de-fier, cu hramul Sfântului Apostol Ştefan (prăznuit la 27 decembrie), ridicată acum mai bine de un veac de comunitatea ortodoxă bulgară din Istanbul. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, minoritatea bulgară din Constantinopol se ruga în Catedrala Patriarhală Ortodoxă din cartierul Fanar. Asta până în anul 1849, când Prinţul Ştefan Vogoridi – născut în Bulgaria, fost caimacan al Valahiei şi al Moldovei şi, în epocă, guvernator al Insulei Samos – donează comunităţii bulgare una dintre casele sale din Istanbul, care este reamenajată ca biserică. Situată undeva între pieţele Balat şi Fener, în districtul Eyup, pe malul Cornului de Aur, avea să fie sfinţită la 9 octombrie 1849. De aici a pornit Renaşterea Naţională Bulgară şi tot aici a fost citit, la 28 februarie 1870, decretul imperial otoman prin care lua fiinţă Exarhatul Ortodox Bulgar. Construită din lemn, biserica a funcţionat timp de patru decenii, până când a fost distrusă într-un incendiu. În locul ei a fost înălţată alta, dintr-un material cu mult mai rezistent la foc: fierul.

Eiffel şi Aznavur
Moda bisericilor de fier nu a început la Istanbul. Bulgarii stambulioţi s-au inspirat şi ei din experienţa britanicilor, care în 1829 realizau în manufacturile metalurgice primul lot de biserici prefabricate, din plăci de fier. Scopul era foarte precis: bisericile urmau să fie trimise în coloniile lor de peste mări, în regiuni precum Australia sau Guyanna britanică.
Gustave Eiffel, inginerul care a creat marele turn de fier al Parisului – care îi poartă numele – şi statuia de fier care veghează New Yorkul – zisă a Libertăţii –, a proiectat şi el câteva bisericii prefabricate din fier, care au fost trimise în Filipine şi în Peru. În preajma lui s-a aflat, pentru scurtă vreme, şi Hovsep Aznavur, un armean născut în Istanbul. Aznavur este cel care are ideea şi întocmeşte proiectul actualei biserici bulgare cu hramul Sfântului Ştefan din Istanbul. Din punct de vedere arhitectural, el a combinat stilul neo-gotic cu cel neo-baroc, rezultatul fiind o… bijuterie de fier.
Plăcile prefabricate care compun biserica au fost realizate la o companie metalurgică vieneză, al cărei proprietar era R. Ph. Waagner, între anii 1893-1896. Cântărind nu mai puţin de 500 de tone, acestea au fost transportate pe şlepuri, pe Dunăre şi apoi pe Marea Neagră, de la Viena la Constantinopol. Scheletul bisericii a fost realizat din oţel pur. Montarea pieselor, vopsirea fierului şi pictarea bisericii pentru a avea aspectul unui locaş de cult orotodox la fel cu oricare altul – toate au durat un an şi jumătate. Astfel, sfinţirea bisericii, de către Mitropolitul Iosif al Bulgariei, avea să fie făcută pe 8 septembrie, de sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului.
Datele istorice arată că pentru construcţia Bisericii-de-fier din Istanbul au fost necesari aproape 7 ani de muncă. Totuşi, legendele vorbesc despre un răstimp mult mai strâns. Se spune că Sultanul Abdul Aziz nu ar fi vrut să îi lase pe bulgari să aibă o biserică a lor în Istanbul. A fost până la urmă înduplecat, dar a pus o condiţie: biserica să fie ridicată într-o singură lună, nici un ceas mai mult. Minoritatea bulgară a recurs atunci la această soluţie a bisericii de fier, prefabricată.

Cea mai frumoasă biserică din Turcia
În 2007, Biserica-de-fier cu hramul Sfântului Ştefan din Istanbul a fost decretată cea mai frumoasă biserică din Turcia şi asta datorită unicităţii ei. S-ar părea şi că este unica biserică de fier din lume care s-a păstrat până în vremurile noastre. Anul trecut, parcă pentru a-i spori frumuseţea, enoriaşii din oraşul bulgar Plovdiv au făcut o chetă şi au strând fondurile necesare pentru poleirea cu aur a turlelor. Înaltă de 40 metri, aşezată cu altarul spre Cornul de Aur, Biserica-de-fier, cu poleitele ei cupole de aur, îşi face simţită prezenţa, la liturghie sau în zilele de sărbătoare, dând glas celor şase clopote turnate în bronz la Yaroslav (celebru centru de fabricare a clopotelor).
Anul trecut, în Ajunul Crăciunului şi al hramului bisericii, Prefectura Istanbulului a anunţat restaurarea edificiului aflat în Patrimoniul Unesco. 60% din fonduri vor veni de la departamentul de resort de la Ankara, iar restul banilor vor fi puşi de prefectură. Proiectul va fi încheiat în 2018, pentru ca împlinirea a 120 de ani să găsească Biserica-de-fier complet restaurată.

În Jurnalul Naţional, ediţia online, 27 februarie 2011