sâmbătă, 17 octombrie 2009

Negocierea, bucuria negustorului

În Turcia, plăcerea ta de a cumpăra trebuie să fie egală cu plăcerea turcului de a-ţi vinde ceva. Cu alte cuvinte, pentru negoţ e nevoie să fie doi!
All-inclusive în "Turcia exclusivistă" înseamnă pentru unii mâncare pe săturate. Alţii adaugă în "meniu": sporturi extreme, spa, vestigii arheologice, călătorii incitante, cascade, munţi care se înfrăţesc cu marea, nisip şi soare - câte unul dintre aceste "ingrediente" ori toate laolaltă.
Însă oricare ţi-ar fi preferinţele, o dată ce ai ales să petreci un sejur în vreuna dintre staţiunile turceşti de la Egee sau Mediterană îţi doreşti să te întorci acasă cu ceva care să îţi amintească mereu de experienţa trăită acolo. Şi pentru asta sunt buni vânzătorii de suveniruri!
AMINTIRI. De unde îţi cumperi suvenirurile? Deja aici intervin alte criterii. Cei care locuiesc în marile hoteluri-cetăţi de cinci stele pot rezolva problema fără să treacă măcar dincolo de porţile acestora. Şi asta pentru că au de unde alege, dintr-o varietate de magazine care vând obiecte tradiţionale de bună calitate. Dacă ai plecat măcar într-una dintre excursiile opţionale incitante, vei întâlni în preajma obiectivelor arheologice vizitate negustori de mici suveniruri, la preţuri modice.
Ai de unde alege, de la borcane cu fistic în miere, condimente şi roşcove (zise şi "viagra turcească") până la brăţări, mărgele sau mici medalioane cu "ochiul Fatimei", cel care te fereşte de deochi. Vei putea, de asemenea, să cumperi mici obiecte croşetate, de cele mai multe ori cumpărate chiar de la femeile care le realizează şi care, la cerere, te şi învaţă modelul.
Poţi chiar să te înscrii în excursiile special organizate pentru shopping. O plimbare prin marele bazar din Antalya, de exemplu, va fi o experienţă de neuitat. Vei găsi aici tot ce vrei, de la bijuterii din aur şi argint până la covoare persane (a căror calitate diferă în funcţie de materialul folosit - lână sau mătase - şi numărul de noduri pe centimetru pătrat).
Unele agenţii îţi propun chiar magazinele care îţi pot garanta calitatea unui inel cumpărat sau a unei haine din piele. În Turcia sunt, totuşi, destul de multe obiecte contrafăcute şi poţi cădea uşor în plasa unui negustor mai puţin bine intenţionat. În general, recomandarea este de a merge la cumpărături în grup, împreună cu un ghid sau la indicaţiile lui, pentru a nu fi păcălit.
NEGOCIERI. Nu este important să te asiguri doar că ai cumpărat un produs de calitate, ci şi că ai plătit... preţul corect. În afara magazinelor cu preţuri fixe, este bine de ştiut că vânzătorii cer iniţial un preţ mai mare decât merită obiectul pe care urmează să îl cumpăraţi. Pentru a ajunge la un preţ acceptabil, trebuie să intraţi în jocul negocierilor.
Mai pui tu, mai lasă el... Şi sunteţi amândoi mulţumiţi. Chiar dacă obţine un preţ mare, pentru că nu ai negociat, negustorul turc nu va fi mulţumit. Pentru el este important să relaţioneze cu tine şi să îşi demonstreze calităţile de negociator.

Ochiul Fatimei
Cel puţin trei legende diferite se referă la "ochiul de sticlă albastră" pe care musulmanii îl folosesc drept talisman, iar turiştii îl cumpără ca suvenir. Una dintre ele vorbeşte despre o tânără numită Fatima, care i-a dăruit iubitului ei, plecat la război, propriul ochi... Asta pentru ca să poată vedea tot ce vede el, dar şi pentru ca ochiul ei să îl vegheze, aşa cum numai ea ştia să o facă.

Îngheţata Maraş
Tradiţional, se poate consuma numai cu furculiţa şi cuţitul. Tai din ea aşa cum ai tăia dintr-o friptură. Se numeşte "Maraş", după numele unei provincii turceşti de unde provine, şi nu este deloc cremoasă, aşa cum suntem noi obişnuiţi când vine vorba despre îngheţată. Se zice că s-ar pregăti din lapte de capră (dar nu pot băga mâna în foc).
Însă în toate oraşele Turciei vânzătorii de îngheţată Maraş îţi oferă un spectacol gratuit şi... gălăgios. Ei anunţă bătând un clopot că urmează să scoată îngheţata cu ajutorul unei lănci de metal. Când o scoate din cuvă, arată precum lâna pe care o torceau bunicile noastre. Învârtind-o deasupra capului, o înmoaie niţel, pentru a putea să îţi pregătească ţie o cupă de îngheţată. Delicioasă!

Antalya: urme de care
Cine şi-ar fi închipuit că între obiectivele de patrimoniu, protejate de oameni şi de lege, s-ar putea afla... urmele de car. Ei, bine, asta se poate. În Turcia. În Antalya, chiar sub arcul prin care se intra odinioară în vechea cetate, vei observa o zonă protejată cu sticlă groasă. Un pod de sticlă, de fapt, pe care turiştii păşesc cu mare grijă. De-desubt se observă, săpate în piatră, urmele miilor de care ce intrau în cetate, încărcate cu mărfuri de calitate, aduse aici din lumea întreagă.

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 2, din 2 iunie 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu