Sulina. Apres de mourir...

Ciudat destin pe capul orașului Sulina! Dintr-un port cosmopolit, plin de promisiuni și facilități – statutul porto-franco îi îngăduiau cu prisosință aceste privilegii -, cu o atmosferă încărcată de șarm la tot pasul, de la zornăitul de bani risipiți fără calicie la acordurile muzicale ale unui Georges Boulanger (lăutarul țigan născut la Tulcea) cu celebrul lui cântec “Avant de Mourir”, cunoscut în toată lumea, ulterior, ca Ma Prayer, captivanta Sulină de odinioară se arată astăzi, exact prin zidirile ce i-au asigurat cândva o glorie de invidiat, un adevărat decor al prăbușirii. Senzația că ai în față priveliștea unui cataclism este pe cât de răscolitoare, pe atât de intrigantă. Îți scuturi capul, te piști de mână, încerci să ieși la lumină ca dintr-un coșmar. Degeaba. Sigur, există explicații. Cele mai des invocate par să fie provocate de un statut juridic neclar: moșteniri încă nerezolvate, proprietari necunoscuți sau aparent dezinteresați, revendicări tardive și alte asemenea situații. Este și nu este adevărul gol-goluț. Dincolo de această încremenire într-o realitate încolțită de o aparentă neputință există o mișcare subterană neobosită, extrem de hapsână, a intereselor bine prăsite. Citeste mai mult pe Presa de turism.