Un lord englez, călător prin România

Toamna asta, un lord englez și-a luat nevasta și curajul din dotare și a pornit la drum… pe urmele lui Dracula. A bântuit România și a descoperit “trei lumi distincte” despre care s-a și grăbit să scrie. Sir John Ure, fost ambasador britanic în Cuba, Brazilia și Suedia, membru în consiliul Societății Geografice Regale și autor de cărți de istorie și de călătorie, obișnuiește să spună despre sine: “Îmi place să călătoresc incomod în locuri îndepărtate, după care să mă așez confortabil și să scriu”. Două dintre succesele lui editoriale, cărți în care îmbină faptul istoric cu realitatea întâlnită de călătorul contemporan sunt: “Cazacii” și “Pe urmele lui Tamerlan”. Cea mai nouă lucrare a lui se numește “România – pe urmele contelui Dracula”, iar experiența lui de călător în țara noastră, înainte de a deveni pagină de carte, e relatată într-o ediție a publicației britanice “The Telegraph”, unde lordul este un vechi colaborator. Citește mai mult pe Vacantierul.ro.

Vacanţierul

Vacanţierul... e locul unde poţi să descoperi idei minunate pentru concediile tale, locuri la care să visezi anul întreg şi spre care să te îndrepţi imediat ce ai intrat în vacanţă. Îţi spunem poveşti frumoase, în care să crezi şi care să te inspire, îţi sugerăm destinaţii, îţi dăm sfaturile potrivite şi te îndrumăm la nevoie, ca să poţi imagina cea mai frumoasă vacanţă pentru tine şi ai tăi. Nu e un site de agenţie, ci pagina unui grup de entuziaşti care-şi mărturisesc bucuriile vacanţelor şi-ţi pun la îndemână experienţa lor de vilegiaturişti. De vacanţieri, care-va-să-zică.

Basmati – dragoste la prima degustare

Surprinzătoare şi, în unele aspecte ale ei, contrariantă, India mi-a oferit şansa unei iubiri la prima... degustare. Orezul basmati – cereală unică, a cărei savoare nu poate fi „povestită”, pentru că nu sunt cuvintele îndeajuns de parfumate pentru ea...
A fost neaşteptată invitaţia de a participa la prima conferinţă internaţională dedicată exclusiv acestui tip de orez – „Basmati For The World 2011” ? într-un New Delhi fierbinte al sfârşitului de toamnă indiană (care m-a făcut să exilez, câteva zile, paltonul şi cizmele, în camera de hotel). O călătorie lungă cât trei sferturi de zi m-a adus, în zorii înveliţi în smog, în trepidantul oraş „milionar” al Indiei. Şi după numai două ore de somn, la micul dejun, aveam să gust pentru prima oară basmati. „Ah!”, am exclamat. „Ce condimente aţi folosit, de unde atâta savoare?”, l-am întrebat pe micul ajutor de bucătar care tocmai îmi pregătea o „dosa” (un fel de... să-i spun turtă, să-i spun clătită?... foarte subţire, crocantă şi fină, pe care mi-a întins-o s-o gust, alături de trei feluri de chutney – sos tradiţional, picant – cu mentă, cu nucă de cocos, cu mango).
„Nu i-am pus nimic. E pur şi simplu orez fiert”, mi-a răspuns, lăsându-mă să cred ce-oi vrea, până la urmă... În timpul conferinţei, apoi în lungile discuţii cu reprezentanţii APEDA şi AIREA (autoritatea guvernamentală de resort şi asociaţia profesională care au organizat conferinţa), dar şi cu bucătarii indieni sau străini ori cu oamenii simpli, ce mi-au devenit între timp prieteni, aveam să aflu că lucrurile stăteau chiar aşa: nici un fel de condiment nu era necesar pentru a da savoare orezului basmati.
Citește mai departe articolul de pe blogul Miracolele Asiei.