Laleaua galbenă de Cazane

8 aprilie. Zi de tren. Spre Orşova. Am o întâlnire importantă cu Dunărea. Dunărea Cazanelor. Sunt invitată la evenimentul "Vacanţa în mirifica zonă a Clisurii Dunării", organizat de Asociaţia Turism şi Agrement "Cazanele Dunării". Ies din Bucureştiul anost, iar când ajung la fluviu priveliştea se deschide ca prin farmec şi o senzaţie de inefabil mă izbeşte.
Sunt aşteptată în gara din Orşova de Alin Dejan Subţire şi Marin Cărămizaru, doi dintre fondatorii Asociaţiei, organizatori de activităţi de agrement şi evenimente speciale.
Pentru că am ajuns mai devreme decât ceilalţi invitaţi sunt privilegiată. Am şansa să vizitez Mănăstirea Sfânta Ana. Nu era inclusă în program, dar cei doi "ghizi" au făcut o excepţie. Aşezată pe coama Dealului Moşului, mănăstirea este ctitoria ziaristului interbelic Pamfil ßeicaru. Poposim şi la Mănăstirea Mraconia, lăcaşul sfânt de sub ape, ctitorită, se pare, de acelaşi Nicodim al Tismanei. "Locul ascuns" sau "apa întunecată", cum s-ar traduce cuvântul "mraconia", merită vizitat.
De la mănăstire o luăm cu maşina pe malul Dunării, spre localitatea Dubova, unde urmează să mă cazez. Peisajul e perfect. Sunt locuri mult lăudate, dar inferioare faimei lor, şi altele infinit superioare modestului lor renume. Cazanele Dunării fac parte din această ultimă categorie.
În drum trecem pe lângă statuia lui Decebal. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa (40 de metri), realizată după modelul celei din stânca Muntelui Rushmore. "Decebal Rex Drăgan fecit" - sunt cuvintele săpate în piatră.
Construită faţă în faţă cu Tabula Traiana - placă memorială antică de aproape 2.000 de ani, monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul Traian, pentru a marca marşul trupelor romane spre Dacia şi pentru a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac în anul 105 -, statuia lui Decebal vrea să demonstreze că identitatea culturală a românilor poate fi definită în primul rând prin componenta ei daco-tracă. Gata cu lecţia de istorie. Ajung la pensiune şi mă cazez. Până la cină am vreme să scormonesc bine cu privirea peisajul, alternând cu paginile unui ziar.
9 aprilie. De acord cu hotărârea mea de ieri de a mă umple de Dunăre pentru o lungă perioadă de stat în Bucureşti. Cobor echipată de voiaj să iau micul dejun în restaurantul pensiunii. Participăm apoi la seminarul "Laleaua Galbenă de Cazane". Aflăm despre valorile Parcului Natural Porţile de Fier şi rolul său în dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale şi în protecţia naturii şi despre atracţiile turistice.

Suntem informaţi şi cu privire la obiectivele culturale ale zonei. Îmi notez: Mănăstirea Vodiţa (comuna Vârciorova), Mănăstirea Sfânta Ana (din Orşova), Mănăstirea Mraconia (în Dubova), Cetatea Tri Kule (în Sviniţa), Cetatea Ladislau (localitatea Coronini). Călătorul venit aici îşi poate rezerva o zi şi pentru a merge în staţiunea Băile Herculane, aflată la doar 15 km distanţă.
Urmează partea practică: drumeţia montană, vizitarea ariei naturale protejate Ciucaru Mare. Pornim la drum cu entuziasmul orăşeanului dornic de aventură. În urcuşul abrupt căutăm viperele. Abia pe platoul muntelui avem parte de una, pe care o imortalizăm cu toţii. Tufişuri cu flori mici şi plante aromatice ne încântă ochiul până ajungem sus. Aş vrea să iau din verdeaţa şi sălbăticia locului, fără a-i nimici frumuseţea. Ajungem sus, de unde panorama asupra Cazanelor Dunării este izbitoare.
Ne desprindem cu greu de peisaj, dar coborâm pentru a ne continua aventura. De data asta culinară. La prânz suntem cu toţii oaspeţii lui Doru Oniga, unul dintre promotorii turismului local, care ne invită să savurăm Dunărea prin preparatele din peşte. După prânz ne deplasăm în Orşova.
Ne îmbarcăm pe vapor pentru programul de agrement nautic. Orşova-Cazanele Mici-Cazanele Mari, momente în care putem admira de pe apă principalele obiective turistice din zonă. Trecem şi pe lângă Peştera Ponicova, despre care aflăm că este cea mai mare din întregul defileu al Dunării. Galeriile însumează 1.660 m, fiind dispuse pe mai multe niveluri.
Dintre galeriile fosile cele mai spectaculoase sunt Galeria Concreţionară şi Sala Coloanelor. Din această porţiune a defileului se poate vizita Grota Veteranilor, care a fost consacrată de daci drept sanctuar al zeului Zamolxis. Admirăm laleaua galbenă de Cazane, specie endemică protejată, ce nu se întâlneşte nicăieri în altă parte. Înfloreşte în luna aprilie şi se păstrează astfel până la începutul lunii mai.

Debarcăm în Golful Dubovei, de unde plecăm spre pensiunile zonei pentru a le vizita. Seara, cină pe terasă. Foarte aproape de Dunăre. Muzică şi dansuri populare tradiţionale. Întru în horă. O horă a armoniei creată de nişte oameni inimoşi care ne aşteaptă mereu cu drag. Înainte de a încheia ziua, simt nevoia să mai notez o frază în jurnal: Clisura - definitiv săpată de Dunăre în sufletul meu.

"Chiar dacă impactul asupra mediului va fi mai mare, dorim să aducem cât mai mulţi turişti în zona Cazanele Dunării, în respect şi armonie faţă de natură"
Marin Cărămizaru - Asociaţia de Turism şi Agrement Cazanele Dunării

Articol de Carmen Drăgan

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009