joi, 13 august 2009

Idilă antică la Marea Mediterană

Side şi Aspendos, două destinaţii ale civilizaţiei antice mediteraneene pe care nu trebuie să la rataţi.

Side, oraşul antic cu nume de rodie, aşezat, majestuos, de o parte şi de alta a şoselei naţionale care îl leagă - sunt doar 70 de km - de Antalya, poate fi parcurs, în 5 minute, cu maşina, străpungând fanta îngustă care, cândva, era poarta cetăţii.
FÂNTÂNA. Un turist prea grăbit ar putea pierde însă comorile păstrate 2.000 de ani. Dar dacă ai pacienţă, lângă parcare vei face cunoştinţă cu ruinele spitalului bizantin din secolul al IV-lea. Apoi, trecând pe partea stângă a şoselei, vei întâlni cunoscută fântână din Turcia mediteraneană, încastrată în zidul cetăţii şi decorată cu sculpturi reprezentând delfini şi capete de meduză.
Fântâna n-avea propria sursă de apă, preţiosul lichid fiind adus, de la un kilometru distanţă, prin apeducte. Construită în secolul al II-lea, fântâna l-a impresionat prin frumuseţea ei pe împăratul roman Septimius Severus, care şi-a comandat, la Roma, o copie.
LA ŢĂRMUL MĂRII. Ruinele bizantine, unele foarte bine păstrate, se pot vedea cel mai bine după-amiaza, când soarele aşterne peste ele asfinţituri cromatice rarisime. Intri, plătind 5 euro (10 lire turceşti), să vezi amfiteatrul de la înălţimea căruia poţi avea o perspectivă asupra acestui înfloritor oraş comercial care l-a primit fără luptă pe Alexandru Macedon. Şi cu aceeaşi sumă îţi asiguri intrarea în micul muzeu arheologic ce păstrează sculpturi şi artefacte din marmură lustruită de timpuri.

Continuând drumul spre ţărm, vei admira, fără plată, cele trei temple, închinate lui Apolo, Minervei şi mai puţin cunoscutului zeu "Men". De pe treptele lor - pe care se vor fi aşezat demult Marc Antoniu şi Cleopatra, în timpul idilicei şi legendarei lor călătorii - se coboară direct în apele Mediteranei.
Iar dacă vrei senzaţii unice, poţi privi vestigiile arheologice ale anticului Side ori marşul roaselor ţestoase de la 100-200 de metri înălţime, în timpul unui zbor cu parapanta, când adrenalina e garantată şi gratuită.

*) Prânzul. Când ţi se face foame, intră într-unul dintre restaurantele de pe mal şi alege peştele pe care îl vei plăti la kilogram, nu la porţie. Se spune că la Side se mănâncă cel mai bun calamar din Turcia. Meniul costă echivalentul a 10-15 euro.
*) Costuri. Amfiteatrul din Aspendos găzduieşte, în iunie, spectacole de operă sau de dans. Preţul unui bilet: între 20 şi 300 euro. Taxa de vizitare: 5 euro. Poţi opta şi pentru o plimbare cu cămila. Preţul: 2 euro.
*) Plăcinte. La Side, vei găsi delicioasele plăcinte turceşti numite pide. Coapte pe discul fierbinte, pot fi umplute cu brânză şi spanac. Preţul: 5-7 euro.

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr 2 din 2 iunie 2009

Nisipul Cleopatrei


În portul din Golful Gökova, catamaranele aşteaptă aliniate asaltul turiştilor. De aici se porneşte într-o călătorie pe apă până la Insula Cleopatrei, cea intrată în legendă.
PROVOCAREA EXISTĂ. Nu ne mai rămâne decât să ne îmbarcăm şi să ne bucurăm de traversarea golfului. Malurile înalte, de piatră, pinii care ajung până pe ţărm şi luciul de un albastru intens al apei ne duc cu gândul la un lac helvet. După o jumătate de ceas, orizontul se lărgeşte şi se ivesc "fragmentele" Insulei Cleopatrei. "Fragmentele", da, pentru că vechea insulă pe care au păşit cei doi îndrăgostiţi - Marc Antoniu şi Cleopatra - s-a rupt în două. Resturi de cetăţi pe resturi de insulă...
DE NEATINS. Acostăm în portul celei mai întinse dintre ele. Chiar înainte de a pune piciorul pe insulă, o pancartă galbenă avertizează: "Nisipul nu poate fi luat de pe insulă în nici o circumstanţă. Dacă sunteţi prinşi, veţi suporta consecinţele şi în concordanţă cu articolul 2863 al legii veţi fi încarceraţi". Dură pedeapsă pentru un fir de nisip! O explicaţie există. Nisipul acesta este un bun de patrimoniu al Turciei. E unic! Şi foarte puţin...
Se spune că a fost adus acolo de Marc Antoniu tocmai de pe o plajă din Egipt, pentru ca frumoasa regină Cleopatra să îşi poată continua tratamentele de frumuseţe. Nisipul e foarte fin, perfect sferic, de o culoare deschisă (aproape alb) şi are tot felul de virtuţi, similare celor ale apei carbonatate. Trebuie să-i credem pe ghizi pe cuvânt. Nu-l putem atinge. Puţina suprafaţă cu nisip e înconjurată de funii.
Şezlongurile sunt dincolo de ele. Ca să ajungi în micul golf turcoaz - de fapt, o piscină naturală, rectangulară - traversezi un podeţ de lemn. Apa e călduţă, fără valuri. Într-o jumătate de ceas am reuşit chiar să învăţăm pe cineva din grup să înoate. Asta da experienţă de neuitat!
Privim cu jind la nisipul care străluceşte în soare precum aurul alb... Două pietre roşiatice tronează în mijlocul lui... Acolo şezură cândva Antoniu şi Cleopatra.

Coloanele îndrăgostiţilor
Pe Insula Cleopatrei se păstrează câteva vestigii greceşti, romane şi bizantine. Un teatru antic, destul de bine conservat, câteva biserici ruinate, un sanctuar al lui Apollo, necropole, o parte din structura vechiului port, turnul de veghe, ba chiar şi un antic... "frigidarium", strămoş al frigiderelor de astăzi.
De fapt, o cisternă construită astfel încât să păstreze totul la rece. Două resturi de coloană în formă de inimă ne atrag atenţia. Se spune că au fost construite tot pentru a marca vizita pe aceste locuri a celor doi eterni îndrăgostiţi.

Sedir sau Kedriai
Insula a fost locuită pentru prima dată de dorieni, care au numit-o Kedriai. Au urmat apoi populaţii succesive: greci, romani, persani, bizantini. Fiecare dintre acestea şi-a lăsat urmele pe insulă, acum spartă în trei bucăţi. Numită astăzi Sedir şi supranumită Insula Cleopatrei, ea a intrat deja în patrimoniul arheologic şi natural al Turciei.
Tot în Golful Gökova, ca puncte de atracţie, se află Insula Paradisului şi Golful Violet, unde, de obicei, turiştii pot asista la demonstraţia unui salt în apă de pe stâncile înalte de 14 metri. Apa este foarte adâncă şi destul de rece, aşa că de obicei nu prea este indicată pentru înot. Doar cei foarte curajoşi se încumetă să se bălăcească ori chiar să încerce un salt de pe stânci.


In Jurnalul National, Jurnalul de calatorie nr. 2 din 2 iunie 2009