Navigând pe Dalyan

Vestigii antice, specii protejate şi tratamente pentru frumuseţe. Pe coasta de sud-vest a Turciei, între Fethyie şi Fie că ai ales să îţi petreci sejurul într-una dintre aceste două staţiuni, fie că te afli chiar mai aproape, în vreunul dintre pitoreştile sate-staţiuni de pe malul Lacului Sülungür, nu ezita să te îmbarci pentru o călătorie până la Plaja Ţestoaselor, cea care a fost votată, în 1995, drept una dintre cele mai frumoase din lume, o fâşie de pământ care desparte apa dulce a deltei de cea sărată a Mării Mediterane.
MONUMENTELE LYCIENE. Călătoria între plauri şi stuf îţi dezvăluie o altă faţă a Turciei tradiţionale... Vei observa, de exemplu, cum o turcoaică nu tocmai tânără, cu capul acoperit de abia îi zăreşti ochii, cu cămaşă din pânză albă înflorată discret şi şalvari tradiţionali, trage la rame, în barca al cărei pasager este un bătrân turc care priveşte înainte, fără nici un fel de emoţie care să-i tresară pe chip.
Vei putea să te opreşti la pescarii de raci de Dalyan, cu carapace albastră, iar pentru câteva lire turceşti poţi să guşti din racii pregătiţi pe grătar, chiar în barcă. Şi, cu siguranţă, vei fi copleşit de frumuseţea mormintelor lyciene, săpate în stâncă, la înălţime. Unii le vor vedea acolo, la Dalyan, pentru prima dată. Altora le vor fi familiare, căci le-au mai văzut, poate, la Fethyie sau la Tlos... Poate unii vor îndrăzni chiar să le compare cu monumentul încă mai impunător, de la Petra, din Iordania.
ŢESTOASELE. Dar fără îndoială mult aşteptat va fi popasul pe panglica îngustă de nisip dintre deltă şi mare. Dacă apa este destul de caldă şi dacă te nimereşti în intervalul de timp potrivit, vei vedea vestitele ţestoase caretta-caretta, venite pe ţărm pentru a-şi depune ouăle. Fiecare ţestoasă depune circa 100-150 de ouă, de trei ori pe an, însă numai 3% vor ajunge la maturitate.
Pentru a le proteja, pe plajă locurile consacrate pentru depunerea ouălor sunt marcate cu sfori, iar dacă intri pe teritoriul lor, amenda este destul de mare.

Terapii naturale

În Delta Dalyanului există tot felul de "cotloane" pline de surprize. Între altele, un mic ştrand unde poţi beneficia de două tipuri de terapii naturiste: o baie într-un bazin cu apă caldă, sulfuroasă, sau tratament cu nămol natural. În mica piscină, unde abia de încap 15-20 de persoane, nu se recomandă să intri dacă ai probleme cardiace şi, oricum, nu e bine să stai mai mult de zece minute.
În schimb, de "bălăcit" în noroi poţi să o faci cât vrei, mai ales dacă îţi doreşti o "cură de întinerire a pielii". Nămolul gri-albăstrui, foarte fin (şi destul de puţin, căci trebuie să cauţi îndelung pe fundul bazinului, ca să aduni un pumn), are capacitatea să întindă pielea, după ce se usucă, şi să închidă ridurile fine.

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 2, din 2 iunie 2009

Lux, calm şi voluptate

Cât de uşor ne obişnuim să trăim o săptămână pe an la cota absolută a turismului all-inclusive?
Între condeiul lui Baudelaire şi penelul lui Matisse, triada "luxe, calme et volupté" avea să capete notorietate la începutul veacului al XX-lea. După o sută de ani, imaginea poantilistă a femeilor îmbăindu-se pe malul unei ape, lângă care vegheau o bărcuţă şi un pin roşu, avea să capete, în conştiinţa turistului român, o soră (nu neapărat geamănă) la fel de senzuală: baia turcească - hamam - într-un hotel cu multe stele, pe timpul unei vacanţe care conţine, cântărite cu măsurile mileniului trei, aceleaşi elemente. Lux, calm şi voluptate. Aşa ar defini un sejur all-inclusive în Turcia exclusivistă...

NECESITATE SAU MODĂ? Parafrazând o "dilemă" clasică, de-acum - ce va fi fost întâi, oul sau găina? - am ajuns să ne întrebăm: oare cine s-a ivit primul: turistul sau operatorul din turism? Pentru că, este clar, unul fără celălalt nu se poate. Şi, adeseori, nu doar că depind unul de celălalt, dar se şi definesc unul în funcţie de celălalt.
În ce priveşte all-inclusive-ul pe ţărmurile egeene sau mediteraneene ale Turciei, cu siguranţă că el a început prin identificarea nevoilor turiştilor. Şi pentru că sunt turişti şi turişti, există, bineînţeles, all-inclusive şi... all-inclusive, numărul de stele înmulţindu-se în funcţie de ceea ce oferă fiecare destinaţie, fiecare hotel în parte.

Zona exclusivistă a all-inclusive-ului, aveam să ne dăm seama după o călătorie de opt zile prin mai multe staţiuni turceşti, este dată nu numaidecât de "greutatea" pachetului turistic, cât de... detalii. Cu cât mai multe nevoi ale turistului sunt rezolvate, cu cât mai multe detalii sunt aproape de perfecţiune, cu atât "exclusivismul" e mai accentuat.
Poate că acum câţiva ani, când a început "moda" acestui tip de turism, românul va fi fost interesat să aibă mâncare sănătoasă, din belşug, şi confortul dorit. O săptămână de lux şi calm să fi fost suficiente pentru a-şi încărca bateriile şi a se întoarce cu forţe noi într-o existenţă poate nu tot atât de calmă şi, uneori, nici tot atât de luxoasă.

ATENŢIE LA DETALII. După o vreme, însă, românul de o anumită condiţie - intelectuală, socială, financiară - a început să nu mai fie mulţumit cu atât. Stresul acumulat într-un an întreg trebuia eliberat. Nu erau suficiente odihna, nisipul, soarele, mâncarea bună.

Iar hotelierul turc a ştiut cum să-i ofere, "pe tavă", toate celelalte elemente care-i lipseau: posibilitatea de a practica sporturi (de la cele "liniştite" precum: înot, tenis şi golf, până la cele definite drept "extreme", precum parasailingul, divingul sau raftingul), posibilitatea de a urma diferite programe de Spa - din care n-avea să lipsească voluptuosul hamam.
Apoi: petreceri incitante pe malul mării, excursii cu duiumul, safari, concerte ş.a. Tot pentru confortul turiştilor care nu doresc să fie cuprinşi de remuşcări pentru că şi-au lăsat copiii acasă, hotelurile de lux au creat oportunităţi şi pentru cei mici, care pot fi preluaţi de angajaţi specializaţi, de la bone la instructori şi animatori, având propriile lor cluburi unde desfăşoară activităţi creative, ba chiar şi săli de mese dedicate.
Astfel, te poţi bucura în linişte de vacanţă, în vreme ce copilul tău socializează cu alţi puşti din lumea întreagă. S-au gândit turcii că, probabil, te vei plictisi la un moment dat de tot binele şi huzurul ăsta, aşa că s-au gândit şi să-ţi dea de lucru... mai bine zis, să te aducă, pentru câteva ore, în postura de învăţăcel.
Şi, da, sunt hoteluri unde te poţi înscrie la un mini-curs de bucătărie tradiţională, asta pentru a şti cum să îţi pregăteşti singur adana-kebab, dacă te apucă într-o zi pofta, acasă.

TEHNOLOGIA RĂSFĂŢULUI. Şi dacă nici toate acestea nu sunt de ajuns, atunci apare... rafinarea detaliilor. De la kiturile personale pe care le găseşti în baie, până la materialul din care sunt confecţionaţi papucii ori halatul, de la florile aşezate pe pat, seara, înainte de culcare, până la micul dejun servit pe plajă, de la posibilitatea de a face şedinţa de masaj în mijlocul naturii, până la mica ploaie care porneşte din... tavanul ceainăriei de lux, fix la ora 5, când te duci să bei o ceaşcă de ceai. De la zâmbetul larg al personalului hotelului până la atenţia cu care îţi urmăresc nevoile şi discreţia cu care le rezolvă.

Cineva numea noua formă de turism practicată de turci, în hotelurile cu un pumn de stele, folosind următoarea sintagmă: "tehnologia răsfăţului". Mă întreb doar cât se mai poate, până unde se va merge, cât de mult se mai poate amănunţi serviciul turistic all-inclusive într-o Turcie exclusivistă până în pânzele albe?

Experienţa numită "hamam"
Considerat "tabu" până nu demult, ori cel mult un exotism, "hamam"-ul ar trebui să devină o experienţă obligatorie pentru turistul occidental care ajunge în Turcia. Nimic nu se poate compara cu binefacerile acestei "băi turceşti" care este mai puţin o manifestare a voluptăţilor orientale (cum se spune adeseori) şi mai mult o formă complexă de terapie.

Apă dulce, apă sărată
Dacă apa sărată nu face bine sănătăţii dumneavoastră, puteţi foarte bine să vă îmbăiaţi în piscină. Hotelurile au amenajate, de obicei, chiar mai multe feluri de piscine, cu apă caldă sau rece, mai adânci sau mai puţin adânci. Ba chiar şi cu jacuzzi. Iar când acestea din urmă sunt amplasate pe malul mării, atunci chiar că vorbim despre răsfăţ!

Între lux şi opulenţă
Poate că unora dintre turiştii români li s-ar părea aurul aşezat din abundenţă peste tot, pe pereţi, pe feronerie etc. drept o formă de opulenţă de prost gust. Ar trebui să vă gândiţi, înainte de a judeca, la faptul că de fapt totul vine dintr-o tradiţie seculară. Vorbim mai degrabă despre o reminescenţă a luxului otoman, decât despre o opulenţă a timpurilor contemporane.

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 2, 2 iunie 2009

Lumile necunoscute prin lumile cunoscute

Universul musulman - fie că vorbim despre spaţiul turcesc, arab sau nord-african - nu se cuvine a fi "cucerit" fără o pregătire prealabilă. Înainte de a pleca la drum, este nevoie să fii atent la ce ai în bagaj. În "bagajul de cunoştinţe".
Şi-aici intră multe lucruri, de la cunoaşterea unor date istorice ale locului pe care urmează să îl vizitezi până la informaţiile cu privire la oameni, la cutume şi obiceiuri. Important e, de asemenea, să ne dezbărăm de ideile preconcepute şi să ne deschidem mintea şi sufletul pentru ceea ce urmează să întâlnim, să vedem, să trăim.
Într-o oarecare măsură, turistul obişnuit cu Grecia, şi mai ales cel bun cunoscător al istoriei antice, va răsufla uşurat când va întâlni în drumul său prin Turcia, de exemplu, vestigiile perioadei helenistice, marcate de aceiaşi zei, de aceiaşi eroi ca pe oricare alt ţărm al Egeei.
Ca români şi descendenţi din latini, vom asimila probabil uşor şi urmele lăsate de imperatorii Romei antice. Până la urmă, chiar şi lycienii, fenicienii, hitiţii, perşii vor fi la un moment dat uşor de "digerat". Ca să nu mai vorbim de însuşi Imperiul Otoman, cu care am împărţit secole de istorie comună.
Turistul obişnuit are nevoie de două lucruri pentru a se apropia de o lume nouă: să aibă posibilitatea să facă o comparaţie cu lumile care-i sunt deja cunoscute şi să fie atras cu o poveste. Chiar dacă povestea asta este susţinută de o biată piatră tocită de vremi. Sau de un fir de nisip, precum povestea de iubire dintre romanul Marc Antoniu şi regina Eghipetului, Cleopatra.
Parcurgând aceste lumi - cu nisip, coloane greceşti şi ziduri ruinate -, mă întreb doar cum se face că nu ne reuşeşte şi nouă povestea asta a turistului fericit să ajungă în ţara noastră, când şi noi, românii, avem plaja noastră cu nisip, coloanele noastre greceşti, zidurile noastre ruinate, ba chiar şi cea mai veche moschee din Europa (ca să vedeţi că nu ne lipseşte nici componenta musulmană, apropo de obiectivele turistice). Şi avem poveştile noastre superbe, începând cu lacrima poetului Ovidiu la Pontul Euxin.

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 2, 2 iunie 2009

Bulgaria, magnet pentru turiştii români

B...B...B...IF...BV....PH...B...B...B şi tot aşa. Rar câte un TX, A, BH. Chiar foarte rar. Maşinile mici cu plăcuţe de înmatriculare româneşti au invadat Bulgaria şi cu ocazia lui 1 Mai 2009, aşa cum au făcut-o şi de Paşti şi cum o fac de obicei cum dă un pic de căldură.
ŢARA DE BACK-UP. Litoralul bulgăresc este magnet pentru români, aşa cum Bulgaria însăşi a ajuns un fel de ţară de back-up pentru conaţionalii noştri care caută oaze de normalitate prin vecini, fie că-i vorba de prime înmatriculări, fie de marfă mai ieftină la hipermarket, fie de apartamente ieftine la malul mării sau în staţiunile montane.
Cine a fost de 1 Mai în Bulgaria s-a simţit cu siguranţă printre ai lui, pentru că rareori a auzit în jur vorbindu-se bulgăreşte. Agenţiile de turism au contractat sute de camere de hotel în staţiunile de pe litoralul bulgăresc, pentru cei peste 12.000 de români care au profitat de liberele de 1 Mai pentru a petrece la mare, în ciuda vremii nefavorabile. Ca de obicei, preferinţele lor s-au îndreptat către hotelurile de 4 şi 5 stele, care ofertă condiţii mai avantajoase turiştilor, mai ales în regim de all inclusive, în comparaţie cu cele din alte ţări din regiune.
INVAZIA. La Balcik, Albena, Nisipurile de Aur, Obzor, Pomorie sau chiar Burgas s-a vorbit româneşte. Turiştii bulgari au fost de trei ori mai puţini decât cei români pe litoralul bulgăresc.
Într-o singură zi, Palatul Reginei Maria din Balcik a fost vizitat de 2.000 de români, în ciuda marii probleme legate de locurile de parcare din zonă. În comparaţie cu anul trecut, preţurile au fost ceva mai mari - cafeaua costă între 0,75 şi 1,5 euro, iar porţia de peşte de 200 de grame porneşte de la 3 euro, în funcţie de tipul de peşte comandat. În regim de all inclusive, însă, Bulgaria a avut oferte pentru absolut toate buzunarele, fiind un adevărat pericol pentru gurmanzi.
ŞI PRIN ŢARA. Conform datelor oferite de autorităţile bulgare, a crescut şi numărul de turişti români din interiorul ţării. Preferinţele aici s-au îndreptat spre capitala medievală a Asaneştilor, Veliko Tărnovo, oraş pitoresc, cu multe hoteluri şi restaurante, situat la numai 110 kilometri de punctul de vamă Giurgiu-Ruse. În apropiere, la numai 4 kilometri de Veliko, se află Arbanassi, un mic orăşel turistic, departe de forfotă, în mijlocul naturii.
ÎNSCRIERI MAI MULTE. Spre deosebire de anii precedenţi, românii au cheltuit în medie nu 100 de euro, ci 80 de euro pe zi, spun statisticile bulgarilor. Înscrierile de turişti români pentru sezonul estival sunt însă în acest an cu 80% mai mari, aşa că veniturile hotelierilor vor creşte, a declarat Dimitar Dimitrov, preşedintele Camerei regional de turism Varna. Spre deosebire de anii precedenţi, rezervările vor continua până la finele lui mai, spun specialiştii. Ochii celor care se ocupă de turismul bulgăresc se îndreaptă, însă, tot spre Germania, Marea Britanie, Irlanda, ţările scandinave, de unde tour-operatori renumiţi, precum Neckermann, TUI, Thomas Cook, ITS sau Alltours şi-au extins filialele în Bulgaria.
COMPARAŢII. Şefa Agenţiei Naţionale pentru Turism, Anelia Kruşkova, susţine că totuşi, în prima parte a anului 2009, per total, numărul turiştilor a scăzut cu 6,6% comparativ cu 2008, cel mai mare declin înregistrându-se la capitolul britanici, irlandezi, belgieni şi chiar români.
Pentru vară, însă, rezervările din partea unor ţări care nu sunt surse majore de turişti pentru Bulgaria sunt în vizibilă creştere. Dacă despre români am spus deja că s-au îngrămădit la rezervări, despre turişti din Ungaria, Cehia şi Olanda se poate spune că şi ei descoperă investiţiile făcute în litoralul bulgăresc, înregistrându-se o creştere stabilă a rezervărilor şi în ceea ce-i priveşte.
Şi rezervările făcute de ruşi sunt în creştere cu 38%, iar numărul turiştilor din Rusia este aşteptat să crească, după ce Guvernul de la Sofia a luat măsuri în vederea facilitării obţinerii de viză de intrare în Bulgaria pentru ruşi.
Agenţia Naţională de Turism din Bulgaria a anunţat, totodată, că numărul bulgarilor care au călătorit în străinătate de la începutul anului până în prezent a scăzut cu 23,5%.
ÎNSCRIERI MAI MULTE. Spre deosebire de anii precedenţi, românii au cheltuit în medie nu 100 de euro, ci 80 de euro pe zi, spun statisticile bulgarilor. Înscrierile de turişti români pentru sezonul estival sunt însă în acest an cu 80% mai mari, aşa că veniturile hotelierilor vor creşte, a declarat Dimitar Dimitrov, preşedintele Camerei regional de turism Varna. Spre deosebire de anii precedenţi, rezervările vor continua până la finele lui mai, spun specialiştii. Ochii celor care se ocupă de turismul bulgăresc se îndreaptă, însă, tot spre Germania, Marea Britanie, Irlanda, ţările scandinave, de unde tour-operatori renumiţi, precum Neckermann, TUI, Thomas Cook, ITS sau Alltours şi-au extins filialele în Bulgaria.
COMPARAŢII. Şefa Agenţiei Naţionale pentru Turism, Anelia Kruşkova, susţine că totuşi, în prima parte a anului 2009, per total, numărul turiştilor a scăzut cu 6,6% comparativ cu 2008, cel mai mare declin înregistrându-se la capitolul britanici, irlandezi, belgieni şi chiar români.
Pentru vară, însă, rezervările din partea unor ţări care nu sunt surse majore de turişti pentru Bulgaria sunt în vizibilă creştere. Dacă despre români am spus deja că s-au îngrămădit la rezervări, despre turişti din Ungaria, Cehia şi Olanda se poate spune că şi ei descoperă investiţiile făcute în litoralul bulgăresc, înregistrându-se o creştere stabilă a rezervărilor şi în ceea ce-i priveşte.
Şi rezervările făcute de ruşi sunt în creştere cu 38%, iar numărul turiştilor din Rusia este aşteptat să crească, după ce Guvernul de la Sofia a luat măsuri în vederea facilitării obţinerii de viză de intrare în Bulgaria pentru ruşi.
Agenţia Naţională de Turism din Bulgaria a anunţat, totodată, că numărul bulgarilor care au călătorit în străinătate de la începutul anului până în prezent a scăzut cu 23,5%.

Articol de Marina Constantinoiu

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie, nr. 1, editia online

Caloianul, în circuit turistic

Muzeul Naţional al Agriculturii din Slobozia vă invită joi, 14 mai, să luaţi parte la evenimentul "(S)Caloieni... după caloieni cu paparude".
Organizatorii spun că obiceiul Caloianului, cunoscut în popor şi sub numele de Scaloian, Ene-lene, Muma ploii sau Tatăl Soarelui, este sărbătorit, în multe sate din Câmpia Bărăganului, în a treia săptămănă după Paşte. În alte locuri din România, sărbătoarea Caloianului nu este legată de o zi calendaristică anume, ci doar de fenomene extreme ale naturii, neprielnice agriculturii.
Pentru că acest personaj misterios, despre care mulţi dintre noi nu aflăm decât din poveştile bunicilor, este considerat Zeul vegetaţiei. Iar oamenii îl invocă după ce termină semănatul de primăvară.

În zonele unde se păstrează obiceiul, copiii sau fetele tinere din Muntenia, Dobrogea şi Oltenia, chiar din Bucovina sau de dincolo de Prut aşteptau ultimele zile ale semănatului, pentru a realiza, din lut sau din materiale textile, o păpuşă împodobită cu coji de ouă păstrate cu sfinţenie de la Paşte.
Ritualul este complex şi numai dacă îi eşti martor îl poţi înţelege cu desăvârşire. Alaiul fetelor sau al copiilor - din cortegiu nu trebuie să lipsească niciodată o femeie în vârstă - îl însoţeşte pe Caloian pe ultimul drum. Sunt urmate cu stricteţe toate cutumele înmormântării - păpuşa este aşezată într-o cutie, simbolizând sicriul, fetele bocesc, băieţii poartă candele din care mirosul iute de tămâie se împrăştie peste tot în jur.
La Ghimpaţi şi Poiana din judeţul Ialomiţa, Caloienii sunt bociţi şi privegheaţi în noaptea de marţi până miercuri seara, iar pe dealurile din apropiere sunt aprinse focuri.
În satele din Câmpia Bărăganului, obiceiul se petrece, calendaristic, la dată fixă, în a treia săptămână după Paşte. Marţi, 12 mai, Caloienii făcuţi din lut şi împodobiţi cu coji de ouă şi cu flori vor fi plimbaţi şi bociţi prin sat de cete de copii (uneori chiar de adulţi întorşi de la plug). Alaiul funerar invocă ploaia pentru fertilitatea ogoarelor şi cântă următoarele versuri:
"Caloiene, Caloiene/Du-te-n cer şi cere
Să deschidă porţile
Să sloboadă ploile
Să curgă ca grânele
Zilele
Şi nopţile
Ca să crească grânele"

Caloienii sunt îngropaţi în lanurile de grâu verzi, iar joi dimineaţa, 14 mai, acelaşi alai grijuliu scoate păpuşa din pământul afânat. Ulterior, Caloienii sunt aruncaţi în trei fântâni aflate în curţile unor oameni "cu casa-ntreagă" (întemeiată dintr-o singură căsătorie) sau sunt aşezaţi cu grijă pe luciul unei ape curgătoare, pentru a pluti în linişte în viaţa de apoi.
Odată îndeplinite toate îndătoririle, cortegiul funerar primeşte o masă pe cinste, denumită "pomana Caloianului", unde sunt servite, cu precădere, plăcinte cu brânză şi ouă.
Ritul morţii şi al îngropării păpuşii apare ca o expresie a mitului regenerării prin moarte. Moartea şi învierea Caloianului amintesc, uneori până la identitate, de mitul lui Isis şi Osiris. Obiceiul este asociat, în zonele secetoase, cu aşa-numita chemare a Paparudelor, fetiţe desculţe, cu părul despletit, împodobite cu frunze de bozie, de brusture şi cu flori de soc şi însoţite adesea de o femeie cu un sugar în braţe.
Paparudele bat din palme şi joacă în ritmul incantat al rugii pentru ploaie curată, fără piatră, pentru sănătate şi belşug:
"Paparudă, rudă
Vino de ne udă!
Cu găleată nouă,
Dă, Doamne, să plouă!"
Oamenii uda paparudele şi pe femeia care le însoţeşte, zicând: "Cum îi curge laptele când alăptează, aşa să curgă şi ploaia!".


Programul manifestării organizate de Muzeul Naţional al Agriculturii din Slobozia (MNA):Ceremonialul Caloienilor şi al Paparudelor
­ Ora 9:30: Sosirea grupurilor de copii la MNA
­ 9:30-10:30: Pregătirea Caloienilor
­10:30-11:30: Alaiul Caloienilor şi al Paparudelor pe B-dul Matei Basarab
­12:00: Întoarcerea la MNA. Pomana Caloianului
­12:30-13:00: Taraf "Doina Bărăganului" (hore şi sârbe din câmpie)
La sediul MNA, între orele 10:00 şi 17:00
Expoziţie "Ritualuri agrare ­ (S)CALOIENII"
Gală de filme documentare


CALOIANUL

Neică Ene Caloiene,
Ce-ai mâncat de te-ai umflat,
Ou de raţă-ncondeiat
Plesnir-ar cin' ţi l-a dat

Neică Ene Caloiene
Ce-ai băut de te-ai urât
Apă din puţ părăsit
Plesnir-ar cin' l-a zidit

Neică Ene Caloiene
Toţi flăcăii sunt la plug
Numai tu stai în coşciug
Toţi flăcăii sunt la coasă
Numai tu eşti mort în casă
Toată lumea e la nuntă
Numai tu cu flori pe burtă.

Neică Ene Caloiene
Cărărucă din vale
Bătută de-o fată mare
Şi de-un voinicel călare
Cărărucă din obor
Creşte iarbă şi mohor.

Neică Ene Caloioene
Deschide portiţele
Să intre fetiţele
Deschide obloanele
Să intre cocoanele

Neică Ene Caloiene
Deschide uşile
Să intre mătuşile
Să curgă ploiţele
Să crească grâniţele
De când ploaia n-a plouat
Şi pământul s-a uscat
Deschide poarta cea mare
Să curgă ploaia cea tare.

Neică Ene Caloiene
În grâu ai fost îngropat
Şi mă-ta te-a căutat
Prin pădurea verde deasă
Cu inima friptă, arsă
Prin pădurea verde rară
Cu inima friptă, amară.

Neică Ene Caloiene
Ţi-am vândut cămăşile
Să-ţi facem pomenilor
Ţi-am vândut şi pălăria
Ca să-ţi facem datoria.

Paparudă, rudă, rudă
Vino, vino de ne udă
Cu găleata nouă
Dă, Doamne, să plouă.

Nu ne dă cu strachina
Că e rău de paguba
Să ne dai cu ciuru'
Ca să crească mare grâu'.

Miloşeşti, jud. Ialomiţa
1997

Articol de Anca Aldea

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009, in editia on-line

Cursuri de pictură

Începând cu 29 iunie, pasionaţii de pictură care nu şi-au dat încă măsura talentului, pot opta pentru cursuri intensive de pictură. Timp de opt şedinţe cursanţii vor învăţa noţiuni de bază în desen şi compoziţie, desenul pentru pictură, noţiuni de bază în pictură, tehnici (acuarelă, tempera, acrilice), discuţii pe teme de artă, noţiuni de istoria artelor. Înscrielile încep cu data de 17 iunie, fiind disponibil un număr de 14 locuri.

Articol de Simona Chiriac

In Jurnalul National, Jurnalul de calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Vacanţă în mijlocul naturii

În Maramureş, la Poienile Izei, casele se înşiră răzleţ pe dealurile acoperite cu păşuni şi păduri. Aşa se face că o vacanţă în această zonă este echivalentă cu o întoarcere la natură: cântecul cocoşilor dimineaţa, căruţele încărcate cu iarbă proaspăt cosită sau cereale coapte, clopotele cele vechi ale bisericii care cheamă credincioşii să îngenuncheze în faţa altarului sau susurul apei şi râsetele cristaline ale copiilor care se joacă pe pajişte.
Adăugaţi la toate acestea odăi primitoare şi frumos dichisite, preparate tradiţionale aşa cum se fac prin părţile Maramureşului, drumeţii la Botiza sau la Glod şi aveţi ingredinetele unei vacanţe unei vacanţe reuşite.

Articol de Simona Chiriac

In Jurnalul National, Jurnalul de calatorie nr. 1 din 30 aprilie 2009

Delta Dunării: Turiştii, ca păsările migratoare

Nu doar pe litoralul Mării Negre a debutat sezonul turistic de 1 mai, ci şi în Delta Dunării. Încă de joi, 30 aprilie, un număr mare de turişti s-a avântat să "cucerească" frumoasa şi unica rezervaţie naturală, la "paritate" cu… stolurile de păsări migratoare.
ÎN MIJLOCUL APELOR.
Pe canale şi lacuri, putem spune că lebedele ori pelicanii erau cam tot atât de mulţi precum vedetele-rapide, bărcile cu motor, şalupele şi vasele care îi duceau în Deltă pe turişti, fie într-o croazieră de câteva ore, fie pentru câteva zile, cu cazare la Crişan, Mila 23 sau Sulina. În ciuda vremii nu tocmai favorabile, turiştii s-au simţit în largul lor, mai ales pe vasele mai mari, care ofereau şi un prânz în mijlocul întinsului de apă. Nu e de ici de colo să mănânci un borş de peşte, pe puntea unui vaporaş, având ca "tovarăşi" nuferii, stârcii şi... broaştele, care tocmai au pornit un concert memorabil. Luna mai, avea să ne spună Anastasia Moise, proprietara unei pensiuni de pe malul lacului Câşliţa, este momentul în care broaştele se împerechează, iar concertul lor formidabil are calitatea de... a-ţi limpezi mintea, a ţi-o curăţa de reziduurile stresului de fiecare zi.
De pescuit, mai puţin s-a putut pescui de 1 mai şi asta pentru că în această perioadă, în Deltă, este prohibiţie la mai toate speciile. Doar cei care voiau să prindă o ştiucă şi-au încercat norocul. Iar cât de mari au fost capturile... asta n-o să vă spun eu, ca să nu ziceţi că am intrat şi eu în "tagma pescarilor". Oricum, pe apă, printre pescarii amatori sau "înrăiţi", veniţi de prin toată ţara, s-a aflat şi "clubul pescăriţelor tulcene" al cărei suflet este Anastasia Moise. Din peştele prins, ca şi din cel cumpărat, bag mâna în foc că s-a pregătit cea mai gustoasă ciorbă pescărească de prin partea aceasta de lume, iar cine a mâncat din ea se poate numi un norocos.
PRINŢUL DELTEI.
Dacă nu au căutat cazare chiar în Deltă, turiştii au optat pentru hotelurile din Tulcea sau pentru pensiunile din împrejurimi, de unde au plecat doar în mici explorări pe canale, cu vaporaşele. Cei care s-au temut totuşi să nu fie prinşi de ploaie printre plauri, au preferat excursii mai către inima Dobrogei, fie la vreuna dintre mănăstirile locului - Celic-Dere, Saun sau Cocoş - fie la Cetatea Enisalei ori în Parcul Naţional Munţii Măcinului, situat doar la 20-30 de kilometri. Şi, bineînţeles, n-au ratat cea mai nouă atracţie turistică a Tulcei, Acvariul, care a fost vizitat recent şi de Prinţul Albert al II-lea de Monaco.
Dacă ar fi să folosim o vorbă veche românească, am zice că prinţul a cam "tras piciorul" atunci când a vizitat Delta, făcându-le poftă turiştilor - români şi străini - să-i urmeze exemplu, în primul week-end prelungit de după vizita lui în zonă. Prinţul a intrat şi el în inima "tărâmului de apă", la bordul vasului Camena, s-a bucurat de farmecul locului, ca şi de un prânz tradiţional pregătit de maestrul Nicolae Buşu de la Hotelul Delta din Tulcea, după care, încântat de natură şi de bucate, a declarat că se va implica în promovarea Bioseferei Delta Dunării.

Articol de Tudor Cires

In Jurnalul National, editia on-line, 4 msi 2009

DEJUL - VIITOAREA ATRACŢIE TURISTICĂ

8,5 milioane de euro. Aceasta este suma aprobată pentru prima etapă a procesului de restaurare şi modernizare a centrului istoric al Dejului. Conform proiectului, vor fi puse într-o lumină nouă Piaţa Bobâlna, Biserica Reformată, sinagoga, muzeul municipal şi galeria de artă. De asemenea, pentru atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori, Primăria oraşului Dej va organiza în fiecare an 12 târguri, astfel încât localitatea să devină o destinaţie turistică.


In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

TURISM ECUMENIC

Un document care să promoveze turismul ecumenic între Rusia şi Grecia a fost semnat la întâlnirea dintre Patriarhul Moscovei Kyrill şi ministrul grec al Turismului Costas Markopoulos. Ministrul grec a avut întâlniri cu oficialităţile ruseşti, al căror scop a fost promovarea Greciei ca destinaţie turistică (un număr mic de ruşi preferând să-şi petreacă vacanţele în această regiune), un prim pas fiind difuzarea filmului "El Greco" în cinematografele ruseşti. De asemenea, intenţia ministrului grec este de a face din Rusia o destinaţie atractivă.

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

CĂLĂTORII ECO

Alastair Fuad-Luke este autorul unui ghid "verde". Gândit a fi de ajutor turiştilor responsabili, cu grijă faţă de mediu, volumul "Călătorii eco", apărut la Editura Vellant, propune destinaţii de călătorie cu puternice valenţe ecologice, modalităţi de transport cât mai puţin dăunătoare pentru mediu, dar şi produse eco inedite: haine reciclabile sau maşini hibride. Ghidul poate fi achiziţionat la preţul de 99,90 lei.

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

PENSIUNI ECOETICHETATE

Localitatea Crişan, din judeţul Tulcea, este o deschizătoare de drumuri în regiunea Deltei Dunării. Opt pensiuni şi-au depus deja documentaţiile pentru obţinerea eco-etichetei, certificându-se astfel grija proprietarilor pentru protejarea mediului. În acelaşi timp, conform studiilor, pensiunile eco-etichetate se bucură de mare succes, atrăgând turişti din ţară şi din străinătate. Eco-etichetele sunt oferite de Asociaţia de Ecoturism din România.

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

INIŢIATIVĂ CONTESTATĂ

Dorinţa autorităţilor din Tulcea de a amenaja o plajă la Sulina a stârnit protestele Asociaţiei de Ecoturism din România. Amenajarea acestei plaje ar fi presupus construcţia unor restaurante, bazine şi crearea de spaţii verzi. Reprezentanţii Asociaţiei au atras atenţia că oraşul are nevoie de promovare, şi nu plaja.

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Brandul de ţară al României

Ministerul Turismului va iniţia în luna mai o campanie foarte puternică de promovare a turismului românesc pe plan extern, iniţiativă ce se va finaliza cu realizarea Brandului de Turism al României. çn acest scop se vor elabora studii ce vor pune clar în evidenţă avantajele României comparativ cu alte destinaţii, dar şi stabilirea imaginii pe care ţara noastră doreşte să o promoveze.
Procesul de selecţie se va desfăşura în două etape. Prima dintre ele, eliminatorie, va verifica capacitatea financiară, economică, tehnică şi profesională a consultanţilor, urmând ca apoi să fie evaluată echipa de realizare a proiectului.
Câştigătoare, va fi desemnată oferta cu preţul cel mai mic. Realizarea brandului turistic, ce se preconizează a se finaliza în luna septembrie, va costa două milioane de euro (bani alocaţi de Uniunea Europeană), dar cheltuielile totale se vor ridica la 75 de milioane de euro (incluzând promovarea lui).
IMN TURISTIC. Această iniţiativă va fi precedată de prezentarea imnului turistic al României, în zilele de 1 şi 2 mai, la Mamaia şi la Mangalia. El va fi interpretat de mai mulţi solişti, printre care şi Gheorghe Zamfir, urmând a fi promovat atât în ţară cât şi peste hotare. ßtefan Lungu, director de comunicare în Ministerul Turismului este încre­zător în puterea de convingere a noului imn. "El va deveni un şlagăr anul acesta pe Litoral, pentru că este uşor de cântat şi are versuri uşor de reţinut." "Romania, the land of choice", una dintre frazele imnului, a incitat deja la discuţii.

Articol de Simona Chiriac

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Destinde-te la shopping!

După o perioadă focalizată mai mult pe capitolul alimente, reapare relaxantul interes pentru capitolul "achiziţionare de lucruri drăguţe"
Cum unii îşi doresc să evadeze convenabil din spaţiul autohton al cumpărăturilor, agenţiile de turism le stau la dispoziţie cu vacanţele de shopping. În general, acestea acoperă perioada ianuarie-februarie, însă există pachete şi pentru lunile de primăvară-vară. Dacă acum câţiva ani era la modă să mergi la cumpărături la Ruse sau în Austria, în prezent "de fiţe" este să mergi la achiziţii în Dubai. Dar Festivalul Cumpărăturilor din Dubai, cu discount-uri de până la 70%, s-a dus.
ATRACŢIE. Să trecem peste, deoarece revelaţia primăverii-verii 2009 o reprezintă Singapore.Mai precis, este vorba despre un eveniment major pentru împătimiţi: Great Singapore Sale, 29 mai-26 iulie. Vedeta va fi bulevardul Orchard Road, ale cărui magazine vor atrage clienţii nu numai prin discount-uri, ci şi prin alte servicii. De exemplu: îţi faci cumpărăturile, primeşti gratis reflexoterapie, după care poţi pleca către alt "shop-target". Cum ar fi Centrepoint, centru comercial unde găseşti de la electronice până la echipament sportiv, sau Tanglin Shopping Centre - cu obiecte antice, covoare şi perle Mikimoto. O vacanţă de shopping în Singapore costă în jur de 1.400 de euro de persoană şi include: bilet de avion, şase nopţi cazare (hotel patru stele), mic dejun, transfer de la aeroport şi asistenţă turistică.
Specialiştii avertizează că anul acesta scad drastic cumpărăturile în perioada reducerilor, dar tot ei adaugă că baza rămân femeile, care nu ţin cont de nici o criză!

CHINA - Shanghai
Pentru excentrici, cel mai potrivit loc este oraşul Shanghai. Aici maratonul cumpărăturilor începe cu strada Nanjing, pe ai cărei peste 5 kilometri se găsesc nu mai puţin de 600 de magazine! "Magazine peste magazine, mall lângă mall şi tot dichisul unui loc cu haine de firmă din orice oraş european", descrie Ciprian Enea - consultant besttourism.ro, artera celui mai important centru comercial al Chinei. "Găsiţi absolut toate mărcile de consum pentru clasa medie. Dar nu căutaţi celebrele produse chinezeşti la preţ de nimic!"

DESTINAŢII
· Londra (Anglia). O destinaţie de shopping relativ nouă pentru români. Sezonul reducerilor aduce oferte cu până la 80% mai ieftine la haine, încălţăminte, genţi şi accesorii de firmă.
· Kusadasi (Turcia). Magazinele sunt deschise toată săptămâna, unele până aproape de miezul nopţii. În plus, preţurile se pot negocia cu vânzătorii care te invită la un ceai!
· Salonic (Grecia). Aici se află unul dintre cele mai mari centre comerciale: Mediterranean Cosmos. O altă zonă bună pentru amatorii de cumpărături acceptabile este Bulevardul Tsimiski.

Se spune că femeile merg la cumpărături şi fac... cumpărături, iar bărbaţii doar cumpără. Oricum ar fi, specialiştii în shopping recomandă ca bărbaţii şi femeile să nu facă niciodată cumpărături împreună!

Articol de Roxana Roseti

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Nu uitaţi geanta de voiaj!

Călătorului îi stă bine cu bagajele pregătite. Dacă priveşti într-o gară genţile oamenilor, ai putea să îţi dai seama de destinaţia acestora. Genţile de voiaj sunt foarte variate, satisfăcând toate gusturile şi destinaţiile.
Pentru o călătorie în care ne cazăm la hotel sau la rude, un troler ar fi perfect. Aici găsim o gamă foarte variată, în funcţie de materiale (bumbac, nailon, poliamidă) şi culori (maro, negru, oliv, gri - deci ne putem asorta şi cu hainele). Contează şi compartimentarea, care trebuie să fie cât mai utilă. Buzunare frontale cu fermoar, etichetă pentru nume, încuietoare cu cifru sunt doar câteva dintre avantajele acestui tip de genţi. Există şi trolere mici, ce se pot lua la bordul avioanelor. Avantajul acestui tip de geantă este că poate fi transportat uşor, chiar şi de copii.
LA MUNTE, LA MARE. Pe un călător la munte îl vom vedea cu rucsacul, iar cine merge la mare va putea fi recunoscut după geanta de plajă, încăpătoare, cu mânere lungi, din bumbac, din rafie, cu mărgele sau paiete. Un adevărat jurnalist îşi va lua la drum o geantă de reporter, care are un compartiment cu întăritură pentru laptop.
Dacă mergem cu bebeluşul în călătorie, e musai să avem şi o geantă pentru el, cu buzunare speciale care să ţină biberonul cald. La drum!

UTIL
· Avantajele rucsacului. În magazine găsim rucsacuri pentru cort, pentru haine, dar şi pentru turele de schi. Buzunare laterale pentru sticle, suport ataşat pentru cască, bretele reglabile anatomic, curea de brâu detaşabilă, buzunar pentru documente, carabinieră pentru chei, iată ce ne pot oferi aceste genţi confortabile. Un rucsac pentru schi "urmăreşte" îndeaproape orice mişcare a corpului. Cei care vor să prindă ultimele oferte pentru schi e bine să ştie că schiurile pot fi coborâte de pe rucsac fără să fie nevoie să îl dăm jos din spate, iar rucsacul are şi opţiuni de prindere a pioleţilor şi colţarilor.

Articol de Carmen Dragan

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

THAILANDA ECO

Autoritatea de Turism pentru Thailanda şi Industria de turism au format o echipă ce-şi propune să introducă, şi în Thailanda, "turismul verde", sensibilizând opinia publică, şi indirect turiştii, despre modalităţile prin care o vacanţă poate fi "prietenoasă" cu mediul înconjurător. çn acest scop au fost elaborate programe turistice care presupun tururi pe bicicletă (Ampawa), cu trăsuri trase de cai (Lampang) sau cu trenul de-a lungul Thailandei. Printre destinaţiile verzi se numără şi plajele, catalogate în funcţie de impactul pe care-l au asupra mediului. Plajele de cinci stele sunt cele mai valoroase: Bileh în provincia Krabi şi Koh Lidi în provincia Saturn. La categoria de patru stele se află Haat Layan din Phuket şi Haat Samae din provincia Chon Buri. (S.C.)

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

EARLY BOOKING

Termenul se referă la achiziţionarea din timp a pachetelor turistice. Indiferent de perioada din an, clientul care optează pentru rezervarea serviciilor în avans, cu o lună sau mai mult, beneficiază de reduceri importante. Fiecare agenţie îşi fixează aceste reduceri, care pot fi de la 10 până la 80% sau anunţă reduceri de câteva zeci de euro. Astfel, este de preferat să plătim în avans şi să călătorim mai ieftin. (C.D.)

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

LAST MINUTE

Agenţiile de turism scot la vânzare în ultimul moment locurile libere pentru care au garantat şi au plătit. çn aceste condiţii, clientul poate achiziţiona pachetul turistic la un preţ de până la 50% mai mic decât normal. Cea mai mare reducere este pentru plecările de a doua zi. Reducerile diferă şi de perioada din an, de exemplu, vara, reducerile sunt mai mici. În general, turiştii aşteaptă această ofertă, deoarece este soluţia cea mai avantajoasă. (C.D.)

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

NUNTĂ DEASUPRA NORILOR

Din ce în ce mai multe cupluri doresc o nuntă extraordinară. Sub apă, în timpul unei sărituri cu paraşuta sau pe terenul de fotbal - creativitatea, din acest punct de vedere, nu are limite. Imaginea romantică a unei nunţi oficiate la bordul unui vas de croazieră al cărei căpitan ocupă postul ofiţerului de Stare Civilă va fi înlocuită în curând cu imaginea unui pilot care oficiază căsătorii la bordul aeronavei, potrivit unui proiect al companiei aeriene low-cost easyJet.
"Oficierea de căsătorii la bordul aeronavei ar fi o onoare pentru mine, ar fi o experienţă unică", consideră Jeffery Husson, căpitan de aeronavă. (E.S.)
In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

În concediu cu tichetul

Indiferent dacă lucraţi la o firmă privată sau la una de stat, puteţi beneficia de tichete de vacanţă de la angajator în valoare de până la 3.600 de lei pe an
Tichetele de vacanţă sunt disponibile pe piaţă de la începutul acestei luni, companiile interesate putându-le achiziţiona de la cele nouă unităţi emitente, a declarat Elena Udrea, ministrul Turismului.
BUGETARI. Instituţiile publice acordă tichete de vacanţă personalului propriu, cu condiţia încadrării în cheltuielile bugetare aprobate cu această destinaţie. "Autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale sau finanţate integral din venituri proprii pot acorda tichete cadou şi tichete de vacanţă personalului din cadrul acestora, cu condiţia încadrării în cheltuielile bugetare aprobate cu această destinaţie", potrivit articolului 24 din Ordonanţa de urgenţă nr. 8/2009, privind acordarea tichetelor de vacanţă. "La solicitarea noastră au fost introduse tichetele de vacanţă. Toate instituţiile publice pot să acorde tichete în cursul anului, respectând prevederile bugetare ale fiecărei instituţii", a declarat preşedintele CNSLR Frăţia, Marius Petcu.
VALOARE. Instituţiile din sectorul bugetar pot emite tichete de vacanţă cu valori nominale de 10, 20, 30, 40 şi 50 de lei, urmând să plătească unităţilor afiliate cu care au încheiat contracte pentru decontarea tichetelor de vacanţă contravaloarea acestora, după prestarea serviciilor de turism. Suma care poate fi acordată salariaţilor sub formă de tichete de vacanţă este contravaloarea a şase salarii de bază, brute, pe ţară, garantate în plată, în decursul unui an fiscal, adică 3.600 de lei. Sumele corespunzătoare tichetelor de vacanţă acordate de angajatori se deduc din impozitul pe profit. Aceste tichete de vacanţă nu constituie o obligaţie pentru angajatori, ele fiind achiziţionate doar de cei care îşi permit şi care doresc acest lucru.
ISTORIC. Tichetele de vacanţă au fost introduse prima dată în Elveţia, căreia i-a urmat Franţa. Un real succes au cunoscut şi în Ungaria. çn 1998, anul introducerii lor pe piaţa ungurească, au fost utilizate de 60.000 de persoane. çn 2008, s-a ajuns la peste 2 milioane de utilizatori, deci practic un sfert din populaţia ţării! Menţionăm că în toate aceste ţări, ca şi la noi, tichetele de vacanţă sunt valabile doar pentru turismul intern.

Articol de Elena Stan

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Raţele lui Frederic Delair

"La Tour d'Argent" este unul dintre restaurantele cele mai cunoscute ale Parisului. E, în acelaşi timp, printre cele mai vechi din Europa, deoarece a fost creat în anul 1582. Regele Henric al III-lea obişnuia să vină aici, unde a învăţat de la italieni cum se mănâncă cu furculiţa, impunând şi Franţei acest "instrument sublim". I-au urmat Henric al IV-lea, Richelieu şi Ludovic al XIV-lea, iar mai târziu Dumas, Balzac, Georges Sand şi Musset, împăraţi şi regi moderni, artişti şi miliardari. Se spune că restaurantul era în Evul Mediu atât de popular, încât pofticioşii se duelau pentru a obţine dreptul de a sta la o masă.
ÎNNOITORUL. Frederic Delair, proprietarul din 1890 al Turnului, din înălţimea căruia astazi se vede Parisul vechi, este inventatorul preparatului care, de 120 de ani, atrage lumea ca un magnet. "Raţa în sânge" a devenit atât de cunoscută, încât bucătarul s-a gândit să dea un număr fiecărei porţii servite. S-a ajuns la peste un milion, dar restaurantul continua să aibă tot mai mulţi clienţi, unii venind în fiecare seară, alţii doar o dată în viaţă.

EPOCA TERRAIL. Ultimii proprietari ai "Tour d'Argent" sunt André şi Claude Terrail, fiul urmându-şi tatăl la conducerea întreprinderii. În timpul celui de-al doilea război mondial, restaurantul a fost ocupat de nazişti, iar Claude Terrail a trebuit să zidească pivniţele cu vin, pentru a nu cădea în mâna germanilor. Astăzi, ele au devenit tot atât de cunoscute ca şi restaurantul, adăpostind peste 450.000 de sticle, din care un sfert au mai mult de 20 de ani vechime.
În 1870, pivniţele serveau, deopotrivă, ca depozit de cafea, "La Tour d'Argent" fiind în epocă furnizorul oficial al tuturor marilor curţi europene. "În zilele noastre", spunea regretatul Claude Terrail într-un interviu, "reputaţia restaurantului o fac mai puţin artiştii şi personalităţile politice care-i trec pragul; reputaţia lui e dată de cei care şi-au spart puşculiţa ca să ajungă într-o zi la «Tour d'Argent» pentru a trăi un spectacol gastronomic unic şi a păstra o amintire memorabilă. La «Tour d'Argent» lumea nu vine doar într-un restaurant, ci vine pentru a-şi realiza un vis dintotdeauna, pentru a îndeplini promisiunea făcută unei logodnice (aici, la masă, se fac cele mai multe cereri în căsătorie din Paris), pentru a visa privind pe fereastră şi a trece în revistă, prin monumentele care se profilează, întreaga istorie a Franţei".

Un teatru în teatru

"La Tour d'Argent" e un teatru în teatru. Spectacolul se joacă pe cea mai frumoasă scenă a lumii. "Când cortina se ridică, descoperim armonia meniurilor şi a serviciului; iar la sfârşit, clientul e ca un spectator care aplaudă jocul actorilor. La «Tour d''Argent» nu se aplaudă, dar când mi se spune «Voi reveni» echivalează cu cele mai frumoase ovaţii. Clientul nostru e cel care îşi regăseşte reperele la care a visat, poate, acum 15 ani...", spunea Claude Terrail, cel care a fost vreme de câteva decenii patronul celebrului "La Tour d'Argent".

Experienţă unică
Nu poţi lua masa la "Tour d'Argent" fără să încerci celebra mâncare de raţă inventată în 1890.
Decuparea raţei în segmente riguros exploatate culinar face obiectul unui ceremonial oficiat de un bucătar anume pregătit pentru această exigenţă, numit "canardier".
Într-o primă reţetă, oasele de raţă se presează cu un aparat special, iar lichidul se amestecă apoi cu sângele, adăugând şi coniac, madera, zeamă de lămâie...
A doua reţetă aduce pe masă fileul de raţă şi, bineînţeles, preţioşii ficăţei. Pentru mai puţin de 100 de euro de persoană, experienţa unui lunch la "Tour d'Argent" e, indubitabil, unică.


"Reputaţia restaurantului o fac mai puţin artiştii şi personalităţile politice care-i trec pragul; reputaţia lui e dată de cei care şi-au spart puşculiţa ca să ajungă într-o zi la «Tour d'Argent» pentru a trăi un spectacol gastronomic unic"
Claude Terrail

UTIL
· NUMĂR. Fiecare consumator care comandă, la masă, "Raţa Tour d'Argent" primeşte un carton pe care este imprimată seria raţei consumate. În 2003, s-a ajuns la un milion.
· PRIVELIŞTE. Sala de mese de la etajul 6 este bogat decorată şi deschide privirile spre Parisul istoric.
· ETICHETĂ. În restuarant, portul cravatei este obligatoriu.
· COMOARĂ. Pivniţele "Tour d'Argent" au peste 450.000 de sticle, care valorează multe milioane de euro. Între sticlele-vedetă: Bordeaux din 1845 şi Cognac din 1788.


Articol de Tudor Cires

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Paharnicii voievodului

Nici un domnitor român n-a intrat atât de adânc în legendele vinului precum Ştefan cel Mare şi Sfânt, voievodul care purta, sub şaua calului, de-o parte icoana, iar de cealaltă plosca cu vin!
De numele lui se leagă nenumărate hrube moldoveneşti, în care turistul poate găsi azi, pe bani puţini, răcoarea şi parfumul vinului pe care, se spune, l-ar fi băut, cândva, însuşi "cel mic la stat/ mare la sfat", ridicat de contemporani la rang de sfânt între sfinţi.
COTNARI, VINUL BĂRBAT. Podgoria de la Cotnari, judeţul Iaşi, este celebră prin soiul de Grasă care, încă în 1889, a câştigat medalia de aur la Expoziţia Universală de la Paris. Hrubele adăpostesc 1.000 de vagoane de vin, cele mai vechi datând din 1968. Aici puteţi degusta, pentru o sumă modică, vinuri precum Grasa de Cotnari, Feteasca Albă, Tămâioasa Românească, Frâncuşa. Cunoscătorii spun că încă din timpul lui Ştefan cel Mare se ştie că vinul de Cotnari "se coboară la picioare, dar nu se urcă la cap".
PANCIU, VINUL TRACILOR. Învăluite încă în mister, beciurile domneşti de la Panciu, judeţul Vrancea, "spun" nu doar legende despre Ştefan cel Mare, ci şi despre traci, care ar fi avut, se spune, o capitală în zonă. Aceştia ar fi fost primii constructori ai galeriilor subterane care se întind pe zeci de kilometri, provocând imaginaţia arheologilor de azi şi de odinioară. Ele adăpostesc circa 100.000 de sticle de vin.
HUŞI, VIN DE BUSUIOACĂ. La Huşi, judeţul Vaslui, denumit şi "oraşul dintre vii", se ştie, de la Cantemir citire, că, "după Cotnari, aici se face vinul cel mai bun". Din această zonă şi-au luat certificatul de naştere Busuioaca de Bohotin şi Zghihara. Tot aici, profesorul Avram Tudose vă invită să ascultaţi, la Muzeul Vinului, povestea viţei-de-vie şi a soiurilor autohtone de la traci până în zilele noastre.

Articol de Tudor Cireş

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Istorie şi ape străvezii

Kusadasi este una dintre destinaţiile preferate de turiştii români. Şi asta pentru că această staţiune se bucură de o aşezare privilegiată: pe malul Mării Egee (o mare cu ape străvezii şi calde), la mică distanţă de importante puncte de interes: Efes, Pamukkale, Templul lui Artemis sau Casa Sfintei Maria, pentru a enumera doar câteva. În afară de "explorarea" istoriei, turiştii se pot bucura şi de explorarea lumii de sub ape, în Kusadasi organizându-se aqua safari sau scuba diving.
RELAXARE. Pentru adepţii plimbărilor, interesante pot fi cele pe spinarea unui cal sau, dimpotrivă, la volanul unei maşini de teren. Peisajele vă vor răsplăti efortul.
Dacă vă doriţi doar relaxare, cele peste 15 plaje cu nisip fin sunt mângâiate de soare timp de 300 de zile pe an. Mai greu va fi pentru dumneavoastră să o alegeţi pe cea potrivită stării de spirit.
Ademeniţi să vină în Kusadasi sunt şi pasionaţii de shopping. Marele Bazar are pentru ei o comoară care de-abia aşteaptă să fie descoperită.

Biblioteca lui Celsius

Construcţia ei a început în anul 117, încheindu-se 18 ani mai târziu, devenind cu timpul una dintre atracţiile Efesului. Biblioteca adăpostea peste 12.000 de suluri de papirusuri, aşezate în nişe, de-a lungul pereţilor sau pe rafturi. Interesante sunt cele patru statui aflate chiar la intrarea în bibliotecă. Ele întruchipează Înţelepciunea, Cunoaşterea, Destinul şi Inteligenţa.

Terasele albe

Este o minune a naturii care stârneşte de fiecare dată entuziasmul. Terasele cu apă caldă (33 grade C), bogată în bicarbonat de calciu, au dat şi numele acestui loc, "Castelul de bumbac". Despre aceste ape se spune că tratează diverse boli de piele sau de ochi, astmul sau reumatismul. Piscina Cleopatriei poate fi un moment de relaxare, dar şi o călătorie în istoria veche: pe fundul piscinei se zăresc frânturi din coloane de marmură.

"Frumuseţea este eternitatea care se priveşte lung în oglindă"
Kahlil Gibran - filozof

Articol de Simona Chiriac

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Italia pentru minte şi suflet

O călătorie în Italia poate fi echivalentul unui nou mod de viaţă. "La vita italiana". Măslini, plantaţii de vie, ruine romane, palate şi preparate gastronomice care au depăşit de mult graniţele Italiei, devenind parte din moştenirea culturală universală. Cred că pentru fiecare turist în parte Italia are "acel ceva" care ademeneşte şi încântă. Poate să fie Roma, acolo unde pentru români se află o parte de istorie, Pompei cu al său oraş readus la lumină de sub cenuşă sau insulele muntoase cu plaje cu nisip alb, fin şi ape azurii.
FLORENŢA. Pentru cei care sunt adepţii turismului cultural, există câteva destinaţii care pot oferi multe satisfacţii. Florenţa, patronată sute de ani de familia Medici, a fost supranumită "Leagănul Renaşterii". Catedrala Santa Maria del Fiore, construită de Filippo Brunelleschi, este o adevărată bijuterie, ce atrage an de an turişti din întreaga lume. Ponte Vecchio, ce datează din secolul al XIV-lea, "aruncat" peste râul Arno, adăposteşte magazinele bijutierilor. Celebra statuie a lui Michelangelo - David - se află tot la Florenţa.
VERONA. Pentru îndrăgostiţi, Verona poate fi oraşul suprem al iubirii. Astăzi, treptele ce duc până la balconul Julietei sunt urcate de femei de toate vârstele, semn că iubirea însufleţeşte toate inimile. ßi tot pentru îndrăgostiţi este şi Veneţia, oraşul lagunar, cu ale sale gondole ce se strecoară pe canale, pe lângă castelele deosebit de frumoase, crescute parcă din apă. Pentru momente de relaxare, ademenitoare este o cafea servită la una dintre cochetele cafenelele din Piaţa San Marco (unele dintre ele celebre, precum Cafe Florian).
INSULA CAPRI... Un loc unde vei dori mereu să te reîntorci. Nu te fascinează doar marea, sau culmea Vezuviului ce se ridică la orizont. Sunt grădinile cu flori, bărcile cu pânze şi copacii umbroşi care-ţi ocrotesc visurile.

Simbolul Romei
Colosseumul este cea mai mare construcţie de acest fel din Imperiul Roman. Construcţia lui a început în timpul çmpăratului Vespasian, în anul 72. Putea să adăpostească 50.000 de spectatori doritori să privească luptele de gladiatori, vănătoarea de animale, spectacole bazate pe mitologia clasică, dar şi execuţii. După destrămarea Imperiului Roman, Colosseumul a găzduit ateliere, adăposturi pentru diverse ordine religioase, carieră sau fortăreaţă. După estimările cercetătorilor, 500.000 de oameni şi peste 1.000.000 de animale sălbatice au murit în timpul spectacolelor. Astăzi, el este un simbol nu numai al Romei, dar şi al Italiei, efigia lui fiind încrustată pe moneda de 5 eurocenţi.

FESTIVALURI·
ZMEE. Primul festival internaţional al zmeelor de hârtie - "degli Aquiloni" - va avea loc în perioada 23-31 mai, în localitatea San Vito Lo Capo, din provincia siciliană Trapani. Organizatorii au primit consultanţă, pentru buna derulare a evenimentului, de la Asociaţia Artevento, cea care girează deja, de 29 de ani, un festival naţional similar într-o altă provincie italiană, Emilia Romagna.
· POLENTA. Festivalul Mămăligii (Polenta) are loc cea de-a două duminică din mai, în piaţa centrală a localităţii Avigliana din regiunea Piedmont.
· NEGUSTORI. La Barabbata, ce se va desfăşura la data de 14 mai, pe malul Lacului Bolsena din Marta, se reînvie o veche tradiţie medievală. Bărbaţii, îmbrăcaţi în haine de negustori, pornesc într-o procesiune de-a lungul localităţii.

Articol de Simona Chiriac

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Sakura

A trecut mai bine de un mileniu de când, în Japonia, dragostea pentru flori s-a ridicat la rang de cult. Ziua de naştere a lui Gautama Buddha reprezintă chiar în îndepărtatul stat insular un festival închinat florilor: "Hanamatsuri".
CIREŞUL. În aprilie, călătorul european are prilejul să "plonjeze" direct în cea mai îndrăgită dintre sărbătorile care celebrează natura, căci este vremea florilor de cireş, "sakura". Cireşul japonez este o specie neproducătoare de fructe, înrudită cu trandafirul, iar petalele sale pure, de un alb-roz, provoacă timp de trei săptămâni o adevărată "isterie" naţională. Pentru japonezi este perioada călătoriilor de agrement spre locuri unde abundă aceşti cireşi înfloriţi, care exprimă cel mai bine filosofia frumuseţii nipone.
SEMNIFICAŢII. Pentru japonezi, efemeritatea existenţei umane este sinonimă cu gingaşele petale ale florii de cireş. Dar are totodată o semnificaţie atât de puternică, încât "sakura" a fost folosită în timpul celui de al doilea război mondial ca simbol al naţionalismului nipon, soldaţii-kamikaze obişnuind să îşi tatueze pe piept preţioasa floare.
Astăzi, până şi ritmurile vieţii sociale sunt marcate de timpul eflorescenţei. Astfel, în aprilie, imediat ce s-au scuturat ultimele petale, copiii încep anul şcolar şi tot atunci se marchează debutul anului fiscal în Japonia.

Norme urbane
Străzile din Toyota-shi, orăşel din apropierea Nagoyei, locul de naştere al celebrei Toyota. Puternic circulate. O adevărată junglă urbană. De ce junglă? Pentru că la fiecare colţ de stradă auzi piuit de păsări. Semafoarele de pe axa nord-sud ciripesc când arată verde pentru pietoni "Piu, Piu". Iar cele de pe axa est-vest cântă "Cucu". De ce? Pentru a se orienta nevăzătorii, cu uşurinţă, la traversarea străzii. Şi pentru că japonezii sunt neîntrecuţi iubitori ai naturii. Pe mijlocul trotuarelor, o dungă galbenă, dintr-un material plastic. Lumea circulă de o parte şi de alta. Doar unii merg chiar pe mijlocul liniei, ciocănind cu bastonul după dâră. Şi merg neobişnuit de repede. Aceia sunt orbii. (V.Z.)

JAPONIA - festival
Tango no sekku. În ziua a 5-a a lunii a 5-a, în Japonia are loc "festivalul băieţilor". Are o vechime ce abia trece de 100 de ani, spre deosebire de "hinamatsuri" sărbătoarea similară, din ziua a 3-a a lunii a 3-a, dedicată fetiţelor. Şi dacă micuţele japoneze primesc în dar de ziua lor păpuşi minunat confecţionate ("festivalul fetiţelor" este de fapt un ritual al primăverii, păpuşile de hârtie semnificând lepădarea de păcate, care erau aruncate o dată cu acestea în valurile unui râu), băieţii primesc, la rându-le, mici figurine de hârtie. Ele îi întruchipează însă pe temuţii samurai. În prezent, aceasta este şi Ziua Naţională a Copiilor.

Fotoreportaj de Valentin Zaschievici
Text de Magda-Cristina Ursache

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Intermezzo japonez

Niponii au un respect ieşit din comun pentru trei categorii de persoane: bătrânii, copiii şi handicapaţii. Pentru cei din urmă există facilităţi nemaipomenite, gratuităţi, servicii sociale şi tot ce poate pune societatea la îndemâna defavorizaţilor.
Primii sunt veneraţi şi nimeni nu ar contrazice un bătrân în ruptul capului, nici nu l-ar lăsa să aştepte la coadă şi nici nu-i va pune la îndoială înţelepciunea. Cât despre copii, acestora, chiar ajunşi la adolescenţă, li se trec cu vederea pozne şi ştrengării care ar impune oriunde în Europa sau America o admonestare severă dacă nu chiar mai mult. Ştrengarii şi mai ales puştoaicele sunt, în locurile publice, de o obrăznicie scandaloasă, tratată de adulţi cu multă indulgenţă. În tren sau în metrou, micuţele japoneze fac glume cu substrat sexual, în vreme ce adulţii roşesc până în vârful urechilor, ascunzându-se după paginile revistelor sau privind pe geam chiar şi atunci când trenul trece prin tunel.
POLITEŢE. Apropo de tren, când intră în gară, pasagerii aflaţi pe peron sunt avertizaţi să păstreze distanţa regulamentară cam în felul acesta: "Stimate călător, trenul cutare care merge în direcţia cutare se grăbeşte să vină în întâmpinarea necesităţilor dumneavoastră, drept pentru care intrarea lui bruscă în staţie ar putea să vă pricinuiască neajunsuri, aşa încât vă rugăm să nu depăşiţi linia portocalie...". Da, până şi robotul este obositor de politicos, nu mai vorbim despre angajaţi. Un localnic mi-a spus "secretul" politeţii funcţionarilor: fiecare amploiat se poartă de parcă ar fi patronul firmei la care lucrează. Cum aşa? Uite aşa: fiecare se adresează clientului ca şi cum banii plătiţi de client pentru serviciile prestate i-ar intra chiar lui în buzunar. De aceea e aşa de mare jalea când o firmă dă faliment. Angajaţii resimt asta ca pe o nenorocire personală. Închipuiţi-vă cum ar fi în România să se poarte fiecare ca un patron...
CURĂŢENIE. Am umblat prin oraş cu buzunarele, dar şi cu geanta pline de gunoi. Pentru că nu sunt coşuri de gunoi pe nicăieri. Nu sunt pentru că filosofia curăţeniei nipone e invers decât a noastră. Nu trebuie să cureţi gunoiul de pe stradă. Nu e mai simplu să nu-l produci? Mănânci un sandviş, bei un suc, se termină un pachet de ţigări? Bagi în sacoşă, le duci acasă la tine şi le arunci la containerele anume desemnate. Nu aiurea, că amenda ajunge şi la 5.000 de dolari. Nici fumatul pe stradă nu e privit cu ochi buni. Adică nu e interzis prin lege, dar îţi stă fumu-n gât când te vezi privit de zeci, sute de ochi dispreţuitori. Într-o ţară dezgustată şi speriată de poluare, fumatul nu e deloc la modă. Sunt locuri pentru fumători, dar oare de ce mi s-a părut că toţi cei care-şi potoleau viciul acolo arătau ca nişte aurolaci bătrâni?
BACŞIŞ. M-am săturat să fiu alergat pe stradă de chelneri. Mi s-a întâmplat de trei ori. Apoi m-am dezvăţat să las bacşiş. La naiba, cum să nu laşi la casă câţiva firfirici ori câţiva yeni după o masă ireproşabil servită? Dacă în România bacşişul e... ceea ce e, dacă în Israel şi în alte ţări ciubucul e trecut în nota de plată, un oficial 10%, în Japonia e socotit o ruşine fără margini. Singurul om care mi-a vorbit pe un ton aspru, cât am stat pe-acolo, a fost un prăvăliaş care mi-a restituit bacşişul. Japonezii nu prea iubesc banii. Adică nu le place să pună mâna pe ei. Li se trage de la samurai, care n-ar fi atins banul nici mort. Afacerile casei erau treaba femeilor. De aceea, la ieşirea Japoniei din feudalism, femeile au fost primele acceptate la studii economice şi în comerţ. Asta a fost una dintre cauzele emancipării femeii.
REGULI. Fumatul e şi o problemă poliţienească. Băgam nicotină într-un loc mai ferit, dar mă simţeam privit. Un poliţai se învârtea în jurul meu încruntat. Când ajung cu ţigara spre final, se îndreaptă spre mine cu pas decis, îmi vorbeşte hotărât scoţând din buzunar un fel de tabacheră de aluminiu şi mă îndeamnă să-mi storc acolo mucul. Sunt demn, rânjesc politicos şi scot propria cutie din buzunar (de plastic, un capac de film foto) şi-mi ascund acolo puturoşenia, apoi bag cutia în buzunar. Faţa i se destinde brusc într-un "Haaai!", adică un "daaa!" apreciativ şi satisfăcut, semn că-mi învăţasem bine lecţia de acasă, de la sensei-ul meu.

Note de Valentin Zaschievici

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Top 3 exotism - Bora-Bora, Maldive, Dubai

Pentru românii amatori de excursii neobişnuite, Bora- Bora, Maldive şi Dubai reprezintă locaţiile perfecte. Considerate a fi cele mai frumoase destinaţii din lume, adevărate paradisuri, ele îşi răsfaţă turiştii, îndeplinindu-le chiar şi cele mai ascunse dorinţe. De la momente unice de relaxare pe plajele cu nisip fin scăldate de apele bogate ale oceanului, până la scuba diving, snorkeling sau aqua safari printre corali, peşti, delfini, dar şi... rechini.
EXTRAVAGANŢĂ.
Insula Bora-Bora, situată în Oceanul Pacific, la doar 260 de kilometri de Tahiti, este una dintre cele mai luxoase, extravagante şi costisitoare destinaţii. Preţurile fiind foarte mari (Bora-Bora se află pe locul doi în topul celor mai costisitoare destinaţii, după Japonia), a căpătat un caracter exclusivist. Cu toate acestea, cei care îşi permit să trăiască aici chiar şi numai o săptămână, se vor considera răsfăţaţii sorţii. Munţii şi laguna de o frumuseţe izbitoare, bungalow-urile construite pe piloni, chiar în apele oceanului şi la care se ajunge doar cu barca fac din Bora Bora locaţia ideală pentru îndrăgostiţii de toate vârstele.
INSULA CORALILOR.

Maldive, "Perla Oceanului Indian", este un arhipelag format din 1.190 de insule. Temperatura este plăcută, ridicându-se la 30° Celsius pe durata întregului an, ceea ce atrage anual un număr de aproximativ 680.000 de turişti. Claritatea apei este excepţională, scuba diving-ul fiind unul dintre obiectivele de atins în vacanţă. Peşti, rechini, corali, perle şi chiar câteva epave, întregesc tabloul subacvatic. Preţul închirierii unei bărci variază între 50 şi 70 de dolari, ceea ce nu este foarte mult, ţinând cont de faptul că preţul mâncării, băuturii şi al excursiilor pe durata unei săptămâni poate ajunge la 1.000 de dolari, exceptând transportul şi cazarea. Mâncarea tradiţională constă în orez, supă clară de peşte (garudhiya) servite alături de chili, ceapă şi felii de limete.
LA SUPERLATIV.

Dubaiul (situat în Golful Persiei din Oceanul Indian) este oraşul superlativelor, potrivindu-se perfect celor care nu se mulţumesc decât cu cel mai bun, cel mai rapid şi cel mai scump. Atracţiile sunt şi ele pe măsură. Hotelul Burj al-Arab, cosiderat a fi singurul hotel de şapte stele din lume, a devenit emblema luxului şi extravaganţei. Insulele artificiale (Palm Island şi cea mai recentă Map of the World, ce grupează 300 de insule ), centrele comerciale uriaşe, pieţele de aur şi de mirodenii, plajele, safari în deşert reprezintă câteva dintre atracţiile din Dubai.

Fericire garantată

Luna de miere în Bora Bora este cu siguranţă o experienţă unică în viaţă. Preţurile sunt însă pe măsură. Pentru 7 zile de cazare cu mic dejun, într-o vilă pe apă (cu acces la plajă, piscină, terasă şi grădină private, construită în lemn şi marmură) o persoană va trebui să plătească nu mai puţin de 4.400 de Euro. Vila Royal, aflată tot pe apă, este pe măsura unui rege, preţul ei ajungând la 13.000 de euro, pentru aceeaşi perioadă. Bonusul pentru luna de miere include: şampanie, flori, mic dejun în canoe, masaj. În aceste condiţii, fericirea este garantată.

Vacanţă pe malul oceanului

În Maldive, turiştii au de ales între trei tipuri de locaţii: staţiuni pentru scufundări (oferă facilităţi pentru scuba diving, snorkeling, aqua safari), staţiuni de vacanţă (gândite pentru a satisface toate dorinţele unei familii) şi staţiuni de lux (pentru cuplurile aflate în luna de miere existând bungalow-uri pe apă, preparate culinare desăvârşite, plus ultimele cuceriri ale tehnicii). Preţurile sunt însă pe măsură. Şapte nopţi de cazare la un hotel de patru stele, transport cu avionul (din Frankfurt), demipensiune şi transfer poate ajunge la 2.000 de euro de persoană.

Reinventând luxul

Construit pe o insulă artificială şi având o înălţime de 321 de metri, hotelul Burj al-Arab a devenit emblema Dubaiului, tocmai datorită formei sale simple: o pânză de corabie umflată de vânt. 8.000 de metri pătraţi acoperiţi cu foiţe de aur de 22 de carate! Preţurile (pentru o noapte) variază şi ele între 1.000 şi 28.000 de dolari. Restaurantul Al Muntaha (situat la înălţimea de 200 de metri), oferă o panoramă impresionantă a Dubaiului. Al Mahara, restaurantul aflat sub apă, se află în topul celor mai bune zece restaurante din lume.

Articol de Simona Chiriac

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009

Reginele nisipurilor

Taba... Un loc de o frumuseţe aproape nepământeană, care te face să tresari...
Trei ore de zbor cu avionul te despart de o experienţă unică în viaţă, căci, odată ajuns în Taba, locul unde soarele îţi zâmbeşte în fiecare zi, viaţa ta se va schimba pentru totdeauna. Situată în Peninsula Sinai (Golful Aqaba), în mijlocul unui deşert muntos, dar în acelaşi timp mângâiată de apele Mării Roşii, "oaza" dintre nisipuri este o împlinire a tuturor dorinţelor. Hotelurile de patru şi cinci stele, aparţinând marilor lanţuri hoteliere din lume, construite de renumiţi arhitecţi conform tradiţionalului stil egiptean, ce contopeşte în forme şi texturi marea şi nisipul deşertului, oferă toate condiţiile unei vacanţe de lux.

LUX. Pornind de la camere spaţioase, cu toate dotările moderne, şi continuând cu vegetaţia ce sfidează uscăciunea şi ariditatea deşertului. Râuri artificiale, pe care plutesc agale... raţe. Piscine exterioare, încălzite sau nu, cu apă de mare sau apă dulce, piscine interioare, jacuzzi, Centre Spa pentru trup şi suflet, amfiteatre unde turiştii se adună seara pentru a admira dansurile halucinante ale dervişilor, corturi orientale unde te poţi relaxa fumând shisha cu arome exotice. Baruri şi restaurante ce te poartă într-o călătorie gastronomică de-a lungul întregii lumi, savurând preparate thailandeze, chinezeşti, italiene, mexicane, europene, dar şi egiptene. Plaje cu nisip fin roşu, udate de apele azurii, mereu calme, ale Mării Roşii, în adâncul cărora se întinde lumea minunată a coralilor, printre care înoată peştişori coloraţi, de toate mărimile.
O CĂLĂTORIE ÎN TREI ŢĂRI. Şi totuşi, Taba este mai mult decât o staţiune exotică unde te poţi bucura de toate binefacerile unui sejur de cinci stele pe malul mării. Este începutul unei aventuri. Şi asta pentru că din Golful Aqaba poţi vedea coastele Israelului, Iordaniei şi Arabiei Saudite. Iar dacă te vei lăsa cucerit de misterele de dincolo de ape, vei porni să le descoperi rând pe rând. Din Taba se organizează excursii de o zi la Eilat (staţiunea israeliană de la malul mării, unde veţi putea înota alături de delfini), Ierusalim (păşind în oraşul sfânt, locul unde a început istoria creştinismului), Marea Moartă (cea care, paradoxal, are puteri vindecătoare), Cairo (Platoul Giza, Muzeul de Egiptologie, o călătorie cu feluca pe apele Nilului) sau Petra (fascinantul şi eternul oraş săpat în stâncă de către misterioşii nabadeeni).
ATRACŢII IREZISTIBILE. Dacă vă este greu să părăsiţi, chiar şi pentru o zi, plajele cu palmieri, porniţi în călătorii mai scurte, de exemplu, până la Castelul Zaman. Aflat la o distanţă de doar 10 kilometri, pe un vârf de munte, oferă o privelişte de neuitat a apusului, dar şi o experienţă gastronomică: preparate gătite la foc domol, după tradiţia beduinilor. Sau poate veţi alege Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, Masada, Dahab, Canionul Colorat, Festivalul de stradă El Wakala (în fiecare vineri turiştii sunt iniţiaţi în tradiţia dansurilor egiptene), oaza Ain Hudra, plimbările de-a lungul plajei pe spinarea unei cămile, scufundările subacvatice printre corali şi peşti, terenul de golf (ce poate fi mai neobişnuit decât să joci golf în mijlocul deşertului!). Taba reprezintă într-adevăr o vacanţă unică la preţuri unice: între 600 şi 750 de euro (7 nopţi cazare, all inclusive + avion).


O energie specială

Ierusalim. Oraşul sfânt, locul în care puteţi să păşiţi pe urmele lui Iisus Hristos, puteţi urca pe Drumul Crucii, vizita Biserica Sfântului Mormânt şi ajunge pe Muntele Măslinilor. Vă puteţi încărca sufletul în Grădina Ghetsimani cu energia specială a măslinilor ce au asistat, se pare, la trădarea Domnului. Tariful excursiei este de 170 de euro/adult şi 130 de euro/copil.

Moştenire a lumii
Petra, oraş faimos pentru arhitectura unică din piatră, declarat moştenire a lumii de UNESCO în 1985, vă va rămâne în memoria sufletului mult timp. Puteţi vizita porţile impresionante ale oraşului, amfiteatrul, precum şi tezaurul. Excursia ajunge la 183 de euro/adult şi 163 de euro/copil.

Un oraş fascinant
Cairo, Oraşul celor 1000 de minarete sau Mama Lumii, este un oraş imprevizibil, fascinant, cu aproape 19 milioane de locuitori. Puteţi vizita Piramida lui Keops, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, care mai există într-o formă aproape completă, Sfinxul, Muzeul de Egiptologie. Preţul excursiei este de 85 de euro/adult şi 60 de euro/copil.

Articol de Simona Chiriac si Loreta Popa

In Jurnalul National, Jurnalul de Calatorie nr. 1, 30 aprilie 2009